Dacă scrii pe Google „titlurile de stat sunt garantate” o să găsești numeroase articole care precizează că „titlurile de stat sunt garantate integral de către statul român atât din punct de vedere al capitalului, cât și al dobânzii aferente”.

Drept urmare, mulți investitori consideră că dacă achiziționează Titluri de Stat nu au cum să piardă banii. Guvernul le va înapoia în întregime banii și dobânda aferentă orice s-ar întâmpla.

Însă, în realitate, Titlurile de Stat nu sunt garantate în sensul tradițional al cuvântului.

Dacă citești actele normative care reglementează emisiunile de Titluri de Stat o să observi că nicăieri nu se precizeaz ă că investiția în Titluri de Stat este garantată și este imposibil să pierzi bani investind în astfel de instrumente financiare.

Așadar, dacă Titlurile de Stat nu sunt garantate, înseamnă asta că nu ar trebui să investim niciodată bani în ele? Nici vorbă. Mai degrabă, înseamnă că trebuie să ne familiarizăm ceva mai bine cu ele ca să înțelegem la ce se referă de fapt această „garanție” și cum ne afectează ea investițiile.

Iar în articolul de astăzi o să-ți explic de unde a izvorât ideea că „titlurile de stat sunt garantate” și de ce este incorect să afirmăm că investițiile în Titluri de Stat sunt 100% sigure. Iar la final îți voi arăta și cum ar fi recomandat să privim și să abordăm investițiile în Titluri de Stat.

Acestea fiind spuse, să dăm drumul la treabă!

Dacă vrei să urmărești varianta VIDEO a acestui articol, apasă pe link-ul de mai jos.

Titluri de Stat vs. Depozite Bancare

Atunci când spun că un anumit lucru „este garantat” eu mă gândesc la faptul că nu-mi asum nici un risc. Orice s-ar întâmpla, există cineva care să mă despăgubească dacă lucrurile nu merg bine.

Spre exemplu, produsul financiar cu care sunt cel mai adesea comparate Titlurile de Stat îl reprezintă Depozitele Bancare. Ele sunt considerate foarte sigure întrucât, dacă te uiți pe site-ul oricărei bănci care funcționează în România vei vedea mențiunea: „Toate depozitele sunt garantate de Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare (FGDB), în limita a 100.000 euro/deponent.” Sau ceva asemănător.

Băncile din România pot face în mod public o astfel de afirmație pentru că sunt obligate prin lege să participe la o schemă de garantare a depozitelor. Asta presupune ca ele să facă contribuții anuale și extraordinare către un fond care să fie folosit în cazuri excepționale. Un exemplu de astfel de situație ar fi cea în care o bancă nu poate returna deponenților banii pe care-i păstrează în Conturi Curente, Conturi de Economii și Depozite Bancare.

Banii strânși în Fondul de Garantare sunt investiți în instrumente financiare sigure ca să nu se devalorizeze complet. Iar în caz de nevoie sunt accesați pentru a despăgubi clienții băncii care are probleme.

Mai mult, în cazul în care resursele financiare ale Fondului de Garantare a Depozitelor Bancare ar fi insuficiente pentru acoperirea plății compensațiilor, legea prevede că Ministerul Finanțelor Publice este obligat să pună la dispoziția FGDB sumele necesare, sub formă de împrumut.

După cum poți să observi, Depozitele Bancare beneficiază de o garanție reală. Asta face ca ele să fie printre cele mai folosite produse financiare de către oamenii obișnuiți.

Însă, guvernele țărilor care emit Titluri de Stat nu sunt membre ale unor astfel de scheme de compensare. De aceea nu putem spune că sunt cu adevărat garantate.

Cu toate astea, Titlurile de Stat sunt considerate niște instrumente financiare foarte sigure întrucât beneficiază de un alt tip de garanție. Și anume una implicită.

Cum sunt garantate Titlurile de Stat?

Garanția Titlurilor de Stat vine mai degrabă din calitatea emitentului și puterea pe care o poate el exercita.

Spre deosebire de o companie privată obișnuită sau o bancă, un stat ajunge mult mai greu în situația de a nu-și putea plăti obligațiile. Asta pentru că el are la dispoziție multiple pârghii pe care le poate folosi ca să facă rost de bani. Iar în continuare o să-ți prezint câteva din cele mai relevante astfel de pârghii.

Prima dintre ele este creșterea taxelor. Pentru a face rost de bani ca să-și plătească datoriile care urmează să ajungă la scadență, Guvernul unei țări poate să majoreze anumite taxe aproape peste noapte. Iar astfel să strângă banii necesari ca să plătească investitorii.

O altă modalitate de a obține bani ca să-și respecte obligațiile față de deținătorii de Titluri de Stat ar fi să facă noi împrumuturi. Aici mă refer fie la noi emisiuni de obligațiuni guvernamentale, fie la credite tradiționale de la instituții financiare precum FMI sau Banca Mondială. Iar statele, au mult mai multă flexibilitatea în ceea ce privește gradul de îndatorare comparativ cu persoanele fizice.

O a treia pârghie pe care o poate folosi un stat ca să facă rost de bani o reprezintă privatizarea. Guvernul poate să-și reducă deținerea în companii de stat listându-le pe bursă și vânzând acțiuni către investitori privați. Operațiunea asta poate aduce o sumă considerabilă la bugetul de stat.

Nu în ultimul rând, în cazuri extreme, și doar pentru anumite state, o soluție pentru a obține banii de care are nevoie Guvernul ca să-și plătească la timp datoriile către investitori ar fi Tipărirea de Bani. Însă măsura asta vine la pachet cu o mulțime de riscuri.

Dacă lucrurile nu sunt gestionate corect, operațiunea de a tipări bani conduce la inflație mare și la devalorizarea valutei naționale. Iar asta va afecta în mod serios populația. Drept urmare, nu este chiar prima opțiune la care apelează Guvernele.

Bun! Acum că ai văzut ce mecanisme puternice au la dispoziție statele pentru a face rost de bani, înțelegi de ce mulți investitori consideră Titlurile de Stat ca fiind garantate. Dacă achiziționezi obligațiuni emise de Guvernul unei țări care este cât de cât stabilă, sunt șanse foarte mari să-ți recuperezi banii investiți și să încasezi dobânda aferentă. Iar eu sunt de acord cu ei.

Însă nu putem afirma că Titlurile de Stat sunt 100% garantate întrucât riscul nu este cu adevărat zero. De-a lungul istoriei au existat multiple cazuri în care diferite țări din întreaga lume nu și-au putut respecta obligațiile către investitori. Unele mai rar, iar altele mai des.

Istoria țărilor care au intrat în incapacitate de plată

Dacă intri pe Wikipedia și cauți „List of sovereign debt crises” o să găsești o listă cu țări care, la un moment dat, nu au putut să-și plătească obligațiile către creditori și investitori. Câteva exemple din istoria mai recentă ar fi Grecia în 2012, Argentina în 2020, sau Sri Lanka în 2022.

Termenul oficial folosit pentru un astfel de eveniment este „default”. Iar el s-ar traduce ca inabilitatea unui Guvern de a-și onora unele sau toate obligațiile financiare către creditori.

Însă spre deosebire de o companie care dacă nu-și mai poate plăti sub nicio formă datoriile intră în insolvență, își lichidează activele și i se declară falimentul, la State lucrurile nu stau chiar așa. Un stat nu-și vinde toate activele și își închide porțile.

De cele mai multe ori default-ul unei țări este urmat de o restructurare a datoriilor. În cadrul acestei proceduri Guvernul negociază o reducere a sumei datorate către creditori, și o extindere a duratei creditului astfel încât ratele să fie mai mici și mai ușor de plătit.

Spre exemplu, asta s-a întâmplat în martie 2012 în Grecia. Guvernul elen a ajuns la un acord cu deținătorii de obligațiuni guvernamentale pentru a preschimba Titlurile de Stat ajunse la maturitate care nu au putut fi răscumpărate, cu o nouă emisiune de Titluri de Stat cu o maturitate mai lungă dar o valoare nominală înjumătățită. Cu alte cuvinte investitorii au pierdut 50% din suma investită.

Iar ceva similar s-a întâmplat și în Argentina. În noiembrie 2016, în urma mai multor ani de procese și negocieri, Guvernul argentinian a stins o datorie de aproape un miliard de dolari cu o plată de 475 milioane USD.

Așadar, chiar dacă se întâmplă foarte rar, și guvernele intră în incapacitate de plată. De cele mai multe ori lucrurile se rezolvă de la sine. Statul ajunge să facă plata cu câteva zile de întârziere. Dar se poate întâmpla și ca, în unele cazuri, deținătorii de Titluri de Stat să încaseze o pierdere în urma investițiilor în astfel de instrumente financiare.

Drept urmare, întrucât există acest mic risc de a pierde bani și prin achiziția de Titluri de Stat, nu putem spune că ele sunt 100% garantate.

Cuvinte de încheiere

Acum că ai văzut cum stă treaba cu Titlurile de Stat din mai multe puncte de vedere, hai să vedem și cum ar fi cel mai corect să privim și să abordăm investițiile în Titluri de Stat.

În primul rând, deși Titlurile de Stat nu sunt garantate în sensul tradițional al cuvântului, ele sunt niște instrumente financiare foarte sigure. La cât de mare este Piața Titlurilor de Stat globală și la câte milioane de emisiuni de obligațiuni s-au făcut de-a lungul anilor, numărul situațiilor în care a un stat a ajuns în default este foarte, foarte mic. Așa că, dacă dorești, și randamentele potențiale te mulțumesc, nu te sfii să le adaugi în Portofoliul tău de Investiții.

În al doilea rând, ca să te asiguri că-ți minimizezi riscul de credit care apare atunci când un stat intră în incapacitate de plată, poți lua în considerare o diversificare cât mai bună. Aici mă refer în principal să investești în Titluri de Stat emise de guvernele mai multor țări. Un Fond de Investiții sau un ETF te poate ajuta cu asta întrucât el deține în Portofoliu sute sau chiar mii de Titluri de Stat, de la diferiți emitenți.

Iar în al treilea rând, indiferent de metoda pe care o alegi pentru a investi în Titluri de Stat, asigură-te că faci o analiză detaliată înainte ca să înțelegi în ce plasezi efectiv banii, care sunt riscurile la care te expui, și care sunt câștigurile realiste pe care le poți obține.

O zi frumoasă în continuare și spor la investiții!

Ovidiu

P.S. Dacă vrei să te ajut să-ți construiești un Portofoliu de Investiții, sau să revizuim împreună Portofoliul de Investiții pe care l-ai creat deja, apasă pe acest link și programează o ședință de coaching 1-la-1.