Dar dacă îi întrebi care este sursa acestor informații, cele mai comune răspunsuri vor fi:

• „Așa am auzit eu.” sau
• „Am citit undeva pe internet.” 

Și știm cu toții că dacă ceva este pe internet, înseamnă că întotdeauna este complet adevărat.

Conturile omnibus nu sunt ceva nou. Ele există de foarte mult timp. Însă, datorită unor modificări structurale și a interesului sporit al oamenilor obișnuiți pentru investiții, în ultima vreme ele au ajuns să fie aduse în discuție ceva mai des.

De aceea, în articolul de azi vreau să-ți prezint ce sunt conturile omnibus, ce anume a făcut ca ele să fie din ce în ce mai folosite în rândul brokerilor, și care sunt avantajele și dezavantajele lor. Iar la final îți voi prezenta cum privesc eu utilizarea conturilor omnibus de către brokeri.

Dacă vrei să urmărești varianta VIDEO a acestui articol, apasă pe link-ul de mai jos.

Acestea fiind spuse, să dăm drumul la treabă!

Ce este un Cont Omnibus?

Așa cum am precizat și la începutul articolului, contul omnibus nu este un produs financiar nou. Brokerii au identificat nevoia unei modalități mai eficiente și mai puțin costisitoare de a gestiona investițiile clienților încă de la începutul activității de tranzacționare la bursă. Iar soluția a fost contul omnibus.

Ideea sa de bază este extrem de simplă: cumulează toate investițiile de la toți clienții tăi într-un singur cont astfel încât să fie mai ușor de gestionat și tranzacționat. („omni” – toate; „-bus” – business).

Așadar, brokerul acționează ca un intermediar între tine și bursă. El execută tranzacțiile de vânzare și cumpărare în numele tău, și se ocupă de păstrarea în siguranță a instrumentelor financiare pe care le deții. În plus, el este responsabil cu înregistrarea tuturor tranzacțiilor făcute de toți clienții săi, precum și cu monitorizarea performanțelor fiecărei investiții.

Înregistrând toate tranzacțiile într-un singur loc, și anume contul omnibus, brokerii reușesc să obțină o gestionare mai eficientă și mai ieftină a instrumentelor financiare. Asta a redus povara lor administrativă. Iar acest lucru s-a reflectat și în comisioanele plătite de investitori.

Însă, popularitatea contului omnibus pentru păstrarea în custodie a instrumentelor financiare a început să crească odată cu înființarea Depozitarelor Centrale. Și ca să înțelegi de ce spun asta, dă-mi voie să-ți explic pe scurt cum arată ecosistemul tranzacțiilor la bursă și care sunt actorii implicați.

Dar înainte să începem, vreau să menționez că ce-ți voi prezenta în continuarea este o variantă simplificată. În realitate lucrurile pot fi mult mai complicate.

Ecosistemul tranzacțiilor la bursă

Așadar, dacă privim de sus ecosistemul tranzacțiilor la bursă, el arată în felul următor.

Pe treapta cea mai de sus avem Depozitarul Central. El este custodele suprem al instrumentelor financiare. Și, în esență, toate activele listate la bursă sunt înregistrate în numele Depozitarului Central. Drept urmare, el apare ca deținător legal în registrele emitenților.

Imediat sub Depozitarul Central avem Participanții la Depozitarul Central. De obicei, ei sunt reprezentați de custozii la care brokerii păstrează instrumentele financiare ce le aparțin clienților.

Fiecare custode are un cont omnibus la Depozitarul Central. Pentru că mai mulți brokeri pot folosi același custode pentru a păstra activele clienților.

Aș vrea să precizez aici că există și excepții. Avem și brokeri care au un cont omnibus deschis pe numele lor direct la Depozitarul Central. Dar în general, brokerii folosesc un custode.

Sub Participanții la Depozitarul Central se află Brokerii care au deschis un cont omnibus în numele lor la custode. În el brokerii păstrează toate investițiile clienților lor. Dar tot acolo sunt plasate și instrumentele financiare pe care le păstrează în nume propriu atunci când oferă clienților posibilitatea de a cumpăra acțiuni fracționate.

În Uniunea Europeană, legislația obligă brokerii să aibă conturi omnibus segregate (Omnibus Segregated Account (OSA)). În felul ăsta, activele clienților sunt separate de activele personale ale brokerului diminuând riscul de fraudă.

Iar pe ultima treaptă avem Investitorii efectivi care pot fi persoane fizice, persoane juridice, investitori profesioniști, instituții, etc.

Așadar, dacă ar fi să luăm un exemplu și să presupunem că tu îți deschizi un cont la un broker ca să cumperi acțiuni, tranzacția de cumpărare ar arăta în felul următor:

1. Tu inițiezi un ordin în valoare de 1.000 RON ca să cumperi 100 de acțiuni la compania X.
2. Brokerul găsește un vânzător care este dispus să vândă 100 de acțiuni pentru 1.000 RON.
3. În evidența sa contabilă notează că a luat 1.000 RON de la tine și i-a mutat în contul vânzătorului, și simultan notează faptul că tu deții 100 de acțiuni la compania X în timp ce vânzătorul deține zero.
4. Exact același lucru este înregistrat și în evidențele custodelului. Pentru că cele două operațiuni trebuie să fie identice și sunt folosite ca și chei de control pentru a evita erorile.

Însă la nivelul Depozitarului Central, în registrele companiei X, sau în conturile brokerului e foarte probabil să nu fi avut loc modificări majore. S-au modificat numele și cifrele în registre, dar banii și instrumentele financiare nu au fost mutate efectiv. Iar astfel nu s-au generat costuri operaționale.

După cum poți să-ți imaginezi, simplificarea procesului de înregistrare a tranzacțiilor, cumulată cu faptul că 99% din operațiuni se pot executa automat și nu necesită intervenție umană, a diminuat semnificativ costurile operaționale ale brokerilor. Și nu este de mirare că în prezent modelul omnibus este modelul standard implementat de Bursele de Valori.

Bun! Acum că ai înțeles ce este contul omnibus și care este rolul său în ecosistemul tranzacțiilor la bursă, hai să analizăm puțin avantajele și dezavantajele sale. Și o să începem cu cele dintâi.

Avantajele contului de tip Omnibus

În primul rând, după cum am precizat și mai devreme, implementarea unui cont omnibus este mult mai eficientă din punct de vedere a costurilor.

E mult mai ieftin să ai un singur cont deschis la un custode, la care să beneficiezi de administrare personalizată, decât să ai mii de conturi mici cărora trebuie să le ții zilnic evidența.

Dacă vrei să faci o comparație, este similar cu ce pățim noi când vrem ne deschidem mai multe conturi la aceeași bancă. Primul e gratuit, dar pentru celelalte există comisioane de administrare.

Un alt avantaj al contului omnibus este faptul este mult mai ușor de administrat. Toate tranzacțiile sunt înregistrare într-un singur cont și sunt mai simplu de monitorizat. Drept urmare, se fac și mai puține erori.

În al treilea rând, mărește viteza de executare a tranzacțiilor și a evenimentelor corporative cum ar fi distribuirea dividendelor. Banii ajung mult mai repede în contul omnibus al brokerului, iar el îi poate distribui imediat către investitori pe baza datelor din evidența contabilă internă.

Dezavantajele contului omnibus

În ciuda tuturor acestor avantaje, contul omnibus nu este perfect. La fel ca orice alt lucru din lumea investițiilor, el prezintă și o serie de dezavantaje. Iar printre ele se numără:

În primul rând, contul omnibus este mai predispus riscului de fraudă. Un angajat al brokerului cu intenții ascunse poate măslui informațiile cu privire la deținerile clienților mai ușor întrucât activele mai multor indivizi sunt consolidate într-un singur cont.

Un al doilea dezavantaj ar fi dificultățile de identificare a deținerilor. În cazul intrării în incapacitate de plată a brokerului, din cauza faptului că toate activele clienților sunt păstrate la un loc, s-ar putea să fie mai dificil de identificat cele care-ți aparțin ție.

Cu toate astea, riscul este minimizat de faptul că evidențele contabile sunt păstrate la mai multe surse. Și ele pot fi comparate și cercetate pentru a identifica deținerile fiecărui client.

În plus, pentru a diminua și mai mult șansele ca activele tale să nu fie identificate, eu îți recomand să-ți descarci tot timpul din platforma de tranzacționare a brokerului un raport cu cele mai recente dețineri. Ca să-l poți pune la dispoziție unui executor, în caz de nevoie.

Un al treilea dezavantaj al contului omnibus este lipsa controlului. Atunci când brokerii folosesc conturi omnibus, clienții nu au întotdeauna control 100% asupra deținerilor lor.

De exemplu, din cauza asta, anumite operațiuni, cum ar fi transferul instrumentelor financiare sunt restricționate. Iar altele, precum împrumutul instrumentelor financiare, (eng. Securities Lending) sunt forțate asupra clienților.

Ești proprietarul deținerilor din contul omnibus?

În regulă! Acum că am discutat și despre avantajele și dezavantajele contului omnibus, ar mai fi o întrebare la care aș vrea să răspund. Și anume: „Dacă brokerul tău folosește un cont  omnibus, ești cu adevărat proprietarul instrumentelor financiare pe care le-ai cumpărat?”

Ei bine, brokerii care folosesc conturi omnibus sunt împuterniciți de clienții lor să păstreze instrumentele financiare în numele lor. Asta înseamnă că:

1. instrumentele financiare sunt păstrate la custode în numele brokerului
2. cel mai probabil numele custodelui este cel care apare în registrele Depozitarilor
3. și după cum am arătat și mai devreme, Depozitarul apare ca deținătorul legal al instrumentelor financiare

Drept urmare, dacă nu ai făcut o cerere specială la broker ca să-ți deschizi un cont direct la depozitar, s-ar putea să nu găsești dețineri pe numele tău. Dar asta nu înseamnă că activele din contul brokerului nu îți aparțin ce adevărat sau sunt CFD-uri.

În contractul de intermediere pe care-l semnezi cu brokerul ar trebui să găsești specificat clar că tu ești beneficiarul real al instrumentelor financiare. Și ai dreptul să-ți exerciți toate drepturile care derivă din asta.

Deci, în ciuda lanțului de contracte de custodie și depozitare, în ochii legii tu ești considerat deținătorul legal. Iar brokerul este doar responsabil cu gestionarea și administrarea instrumentelor financiare în numele tău.

Cuvinte de încheiere

Deși nu este perfect și aduce cu sine anumite riscuri, părerea mea este că beneficiile contului omnibus în ceea ce privește fluidizarea fluxului de afaceri depășesc dezavantajele sale.

Modelul omnibus este unul din motivele pentru care în 2017 termenul de decontare a scăzut la T+2. Înainte a fost T+5, iar apoi T+3.

Și tot el este unul din motivele care ne-a permis să avem brokeri care ne oferă zero comisioane de administrare și zero comisioane de tranzacționare. Acum 10 ani, datorită birocrației și a numeroaselor verificări care trebuiau făcute, așa ceva era considerat imposibil.

Personal eu dețin conturi de investiții la brokeri care folosesc conturi omnibus. Și nu consider că sunt mult mai riscante decât dacă aș folosi conturi de investiții segregate pentru care ar trebui să plătesc în plus. 

Sper că acum că ai citit acest articol, ai înțeles cum funcționează conturile omnibus și nu mai sunt un lucru care să te sperie. De asemenea, sper că îți este clar faptul că poți fi beneficiarul real al unor instrumente financiare, chiar dacă la depozitar apar pe numele brokerului.

Totuși, dacă vrei să afli mai multe detalii legat de cum sunt păstrate instrumentele financiare la brokerul tău îți recomand să faci următoarele două acțiuni:

1. Citește documentul cu Termeni & Condiții al brokerului unde ai deschis contul de investiții și vezi ce scrie în el la secțiunea despre păstrarea instrumentelor financiare care aparțin clienților.
2. Dacă informațiile din document nu te lămuresc, contactează departamentul de relații cu clienții al brokerului și roagă-i să-ți explice cum sunt păstrate deținerile tale.

Cu cât vei înțelege lucrurile astea mai bine, cu atât îți vor fi mai clare riscurile la care ești expus și vei fi mai liniștit cu privire la deținerile tale. Nu de alta, dar ăsta este unul dintre cele mai importante lucruri atunci când investești pe termen lung.

Dar dacă vrei să faci modificări în modul în care sunt păstrate deținerile tale, întreabă brokerul care este procedura pentru a-ți deschide un cont segregat și care sunt costurile sale de administrare. Dacă este un serviciu pe care ei îl oferă, sunt sigur că te vor ajuta.

Ovidiu

P.S. Dacă vrei să lucrăm împreună ca să te ajut să-ți construiești un Plan Financiar personalizat, îți recomand să arunci un ochi peste cel mai recent serviciu pe care l-am lansat: Audit și Planificare Financiară. În cadrul lui lucrăm îndeaproape pentru a crea un Plan Financiar pentru tine și familia ta, și te ajut să-l implementezi utilizând tot felul de tactici ușor de aplicat. Pentru mai multe detalii, apasă pe acest link.

P.S.S. De asemenea, nu uita că poți să primești o ACȚIUNE GRATUITĂ în valoare de până la 100 EUR de la Trading 212 dacă folosești codul promoțional OVIDIU după ce te înregistrezi.

Nu în ultimul rând, dacă vrei să vezi ce reprezintă operațiunea de Securities Lending, și de ce este mai puțin riscantă decât pare la prima vedere, citește și acest articol.

Articolul Ce este un CONT OMNIBUS apare prima dată în Ovidiu Tarcu Consilier Financiar.

Drept urmare, mulți investitori consideră că dacă achiziționează Titluri de Stat nu au cum să piardă banii. Guvernul le va înapoia în întregime banii și dobânda aferentă orice s-ar întâmpla.

Însă, în realitate, Titlurile de Stat nu sunt garantate în sensul tradițional al cuvântului.

Dacă citești actele normative care reglementează emisiunile de Titluri de Stat o să observi că nicăieri nu se precizeaz ă că investiția în Titluri de Stat este garantată și este imposibil să pierzi bani investind în astfel de instrumente financiare.

Așadar, dacă Titlurile de Stat nu sunt garantate, înseamnă asta că nu ar trebui să investim niciodată bani în ele? Nici vorbă. Mai degrabă, înseamnă că trebuie să ne familiarizăm ceva mai bine cu ele ca să înțelegem la ce se referă de fapt această „garanție” și cum ne afectează ea investițiile.

Iar în articolul de astăzi o să-ți explic de unde a izvorât ideea că „titlurile de stat sunt garantate” și de ce este incorect să afirmăm că investițiile în Titluri de Stat sunt 100% sigure. Iar la final îți voi arăta și cum ar fi recomandat să privim și să abordăm investițiile în Titluri de Stat.

Acestea fiind spuse, să dăm drumul la treabă!

Dacă vrei să urmărești varianta VIDEO a acestui articol, apasă pe link-ul de mai jos.

Titluri de Stat vs. Depozite Bancare

Atunci când spun că un anumit lucru „este garantat” eu mă gândesc la faptul că nu-mi asum nici un risc. Orice s-ar întâmpla, există cineva care să mă despăgubească dacă lucrurile nu merg bine.

Spre exemplu, produsul financiar cu care sunt cel mai adesea comparate Titlurile de Stat îl reprezintă Depozitele Bancare. Ele sunt considerate foarte sigure întrucât, dacă te uiți pe site-ul oricărei bănci care funcționează în România vei vedea mențiunea: „Toate depozitele sunt garantate de Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare (FGDB), în limita a 100.000 euro/deponent.” Sau ceva asemănător.

Băncile din România pot face în mod public o astfel de afirmație pentru că sunt obligate prin lege să participe la o schemă de garantare a depozitelor. Asta presupune ca ele să facă contribuții anuale și extraordinare către un fond care să fie folosit în cazuri excepționale. Un exemplu de astfel de situație ar fi cea în care o bancă nu poate returna deponenților banii pe care-i păstrează în Conturi Curente, Conturi de Economii și Depozite Bancare.

Banii strânși în Fondul de Garantare sunt investiți în instrumente financiare sigure ca să nu se devalorizeze complet. Iar în caz de nevoie sunt accesați pentru a despăgubi clienții băncii care are probleme.

Mai mult, în cazul în care resursele financiare ale Fondului de Garantare a Depozitelor Bancare ar fi insuficiente pentru acoperirea plății compensațiilor, legea prevede că Ministerul Finanțelor Publice este obligat să pună la dispoziția FGDB sumele necesare, sub formă de împrumut.

După cum poți să observi, Depozitele Bancare beneficiază de o garanție reală. Asta face ca ele să fie printre cele mai folosite produse financiare de către oamenii obișnuiți.

Însă, guvernele țărilor care emit Titluri de Stat nu sunt membre ale unor astfel de scheme de compensare. De aceea nu putem spune că sunt cu adevărat garantate.

Cu toate astea, Titlurile de Stat sunt considerate niște instrumente financiare foarte sigure întrucât beneficiază de un alt tip de garanție. Și anume una implicită.

Cum sunt garantate Titlurile de Stat?

Garanția Titlurilor de Stat vine mai degrabă din calitatea emitentului și puterea pe care o poate el exercita.

Spre deosebire de o companie privată obișnuită sau o bancă, un stat ajunge mult mai greu în situația de a nu-și putea plăti obligațiile. Asta pentru că el are la dispoziție multiple pârghii pe care le poate folosi ca să facă rost de bani. Iar în continuare o să-ți prezint câteva din cele mai relevante astfel de pârghii.

Prima dintre ele este creșterea taxelor. Pentru a face rost de bani ca să-și plătească datoriile care urmează să ajungă la scadență, Guvernul unei țări poate să majoreze anumite taxe aproape peste noapte. Iar astfel să strângă banii necesari ca să plătească investitorii.

O altă modalitate de a obține bani ca să-și respecte obligațiile față de deținătorii de Titluri de Stat ar fi să facă noi împrumuturi. Aici mă refer fie la noi emisiuni de obligațiuni guvernamentale, fie la credite tradiționale de la instituții financiare precum FMI sau Banca Mondială. Iar statele, au mult mai multă flexibilitatea în ceea ce privește gradul de îndatorare comparativ cu persoanele fizice.

O a treia pârghie pe care o poate folosi un stat ca să facă rost de bani o reprezintă privatizarea. Guvernul poate să-și reducă deținerea în companii de stat listându-le pe bursă și vânzând acțiuni către investitori privați. Operațiunea asta poate aduce o sumă considerabilă la bugetul de stat.

Nu în ultimul rând, în cazuri extreme, și doar pentru anumite state, o soluție pentru a obține banii de care are nevoie Guvernul ca să-și plătească la timp datoriile către investitori ar fi Tipărirea de Bani. Însă măsura asta vine la pachet cu o mulțime de riscuri.

Dacă lucrurile nu sunt gestionate corect, operațiunea de a tipări bani conduce la inflație mare și la devalorizarea valutei naționale. Iar asta va afecta în mod serios populația. Drept urmare, nu este chiar prima opțiune la care apelează Guvernele.

Bun! Acum că ai văzut ce mecanisme puternice au la dispoziție statele pentru a face rost de bani, înțelegi de ce mulți investitori consideră Titlurile de Stat ca fiind garantate. Dacă achiziționezi obligațiuni emise de Guvernul unei țări care este cât de cât stabilă, sunt șanse foarte mari să-ți recuperezi banii investiți și să încasezi dobânda aferentă. Iar eu sunt de acord cu ei.

Însă nu putem afirma că Titlurile de Stat sunt 100% garantate întrucât riscul nu este cu adevărat zero. De-a lungul istoriei au existat multiple cazuri în care diferite țări din întreaga lume nu și-au putut respecta obligațiile către investitori. Unele mai rar, iar altele mai des.

Istoria țărilor care au intrat în incapacitate de plată

Dacă intri pe Wikipedia și cauți „List of sovereign debt crises” o să găsești o listă cu țări care, la un moment dat, nu au putut să-și plătească obligațiile către creditori și investitori. Câteva exemple din istoria mai recentă ar fi Grecia în 2012, Argentina în 2020, sau Sri Lanka în 2022.

Termenul oficial folosit pentru un astfel de eveniment este „default”. Iar el s-ar traduce ca inabilitatea unui Guvern de a-și onora unele sau toate obligațiile financiare către creditori.

Însă spre deosebire de o companie care dacă nu-și mai poate plăti sub nicio formă datoriile intră în insolvență, își lichidează activele și i se declară falimentul, la State lucrurile nu stau chiar așa. Un stat nu-și vinde toate activele și își închide porțile.

De cele mai multe ori default-ul unei țări este urmat de o restructurare a datoriilor. În cadrul acestei proceduri Guvernul negociază o reducere a sumei datorate către creditori, și o extindere a duratei creditului astfel încât ratele să fie mai mici și mai ușor de plătit.

Spre exemplu, asta s-a întâmplat în martie 2012 în Grecia. Guvernul elen a ajuns la un acord cu deținătorii de obligațiuni guvernamentale pentru a preschimba Titlurile de Stat ajunse la maturitate care nu au putut fi răscumpărate, cu o nouă emisiune de Titluri de Stat cu o maturitate mai lungă dar o valoare nominală înjumătățită. Cu alte cuvinte investitorii au pierdut 50% din suma investită.

Iar ceva similar s-a întâmplat și în Argentina. În noiembrie 2016, în urma mai multor ani de procese și negocieri, Guvernul argentinian a stins o datorie de aproape un miliard de dolari cu o plată de 475 milioane USD.

Așadar, chiar dacă se întâmplă foarte rar, și guvernele intră în incapacitate de plată. De cele mai multe ori lucrurile se rezolvă de la sine. Statul ajunge să facă plata cu câteva zile de întârziere. Dar se poate întâmpla și ca, în unele cazuri, deținătorii de Titluri de Stat să încaseze o pierdere în urma investițiilor în astfel de instrumente financiare.

Drept urmare, întrucât există acest mic risc de a pierde bani și prin achiziția de Titluri de Stat, nu putem spune că ele sunt 100% garantate.

Cuvinte de încheiere

Acum că ai văzut cum stă treaba cu Titlurile de Stat din mai multe puncte de vedere, hai să vedem și cum ar fi cel mai corect să privim și să abordăm investițiile în Titluri de Stat.

În primul rând, deși Titlurile de Stat nu sunt garantate în sensul tradițional al cuvântului, ele sunt niște instrumente financiare foarte sigure. La cât de mare este Piața Titlurilor de Stat globală și la câte milioane de emisiuni de obligațiuni s-au făcut de-a lungul anilor, numărul situațiilor în care a un stat a ajuns în default este foarte, foarte mic. Așa că, dacă dorești, și randamentele potențiale te mulțumesc, nu te sfii să le adaugi în Portofoliul tău de Investiții.

În al doilea rând, ca să te asiguri că-ți minimizezi riscul de credit care apare atunci când un stat intră în incapacitate de plată, poți lua în considerare o diversificare cât mai bună. Aici mă refer în principal să investești în Titluri de Stat emise de guvernele mai multor țări. Un Fond de Investiții sau un ETF te poate ajuta cu asta întrucât el deține în Portofoliu sute sau chiar mii de Titluri de Stat, de la diferiți emitenți.

Iar în al treilea rând, indiferent de metoda pe care o alegi pentru a investi în Titluri de Stat, asigură-te că faci o analiză detaliată înainte ca să înțelegi în ce plasezi efectiv banii, care sunt riscurile la care te expui, și care sunt câștigurile realiste pe care le poți obține.

O zi frumoasă în continuare și spor la investiții!

Ovidiu

P.S. Dacă vrei să te ajut să-ți construiești un Portofoliu de Investiții, sau să revizuim împreună Portofoliul de Investiții pe care l-ai creat deja, apasă pe acest link și programează o ședință de coaching 1-la-1.

Articolul Mitul Titlurilor de Stat „Garantate” apare prima dată în Ovidiu Tarcu Consilier Financiar.

Dar, înainte de a începe vreau doar să îți spun că poți urmări varianta video a acestui articol aici:

Ca să poți investi într-un ETF, sunt câteva lucruri pe care trebuie să le faci înainte.

1. Fă-ți o strategie de investiții

Una dintre principalele reguli ale investițiilor spune în felul următor: „Nu investi în ceva ce nu înțelegi”. De aceea, primul lucru pe care trebuie să-l faci înainte de a cumpăra o singură unitate de fond, este să înțelegi ce este un ETF, cum funcționează el, care sunt avantajele și dezavantajele lor și cum anume câștigi tu bani investind în ele.

Odată ce aceste lucruri sunt clare, următorul pas presupune să stabilești alocarea portofoliului. Mai exact, să stabilești ce procent din portofoliul tău se va concentra pe ETF-uri de acțiuni și ce procent pe ETF-uri de obligațiuni. 

Asta este o decizie personală care, în principiu, depinde de riscurile pe care ești dispus să ți le asumi și de orizontul de timp al investițiilor. 

Spre exemplu, o persoană cu un orizont de timp mai lung poate aloca un procent mai mare către ETF-urile de acțiuni. Pentru că își permite să acorde mai mult timp investițiilor să-și revină după o perioadă de scădere. În schimb, o persoană cu un orizont de timp mai scurt ar putea să aibă o înclinare mai mare în portofoliu către obligațiuni.

2. Analizează ETF-urile în care vrei să investești

Odată decisă alocarea portofoliului, va trebui să identifici niște ETF-uri care se potrivesc acesteia și care au șanse rezonabile să-ți aducă randamentele necesare pentru a-ți atinge obiectivele financiare. Pentru că nu toate ETF-urile sunt la fel.

ETF-urile au o serie de caracteristici pe care trebuie să le analizezi înainte de a le include în portofoliul tău. Printre ele se numără:

• strategia de investiții
• modul în care gestionează profiturile
• valuta în care se tranzacționează
• comisionul de administrare total ș.a.m.d. 

Poți să afli care sunt caracteristicile pe care eu le analizez la un ETF și unde găsești toate informațiile necesare în videoclipul de AICI.

3. Deschide un cont la un broker

ETF vine de la Exchange Traded Fund (Fond Tranzacționat la Bursă). Așa că, pentru a investi în unul, va trebui să folosești un broker. Bineînțeles, un broker care are respectivele ETF-uri în portofoliu.

Deși s-ar putea să sune complicat, deschiderea unui cont la un broker este la fel de dificilă ca deschiderea unui cont bancar. Iar în prezent, la majoritatea brokerilor procesul poate fi făcut 100% online.

4. Alimentează contul de investiții

După deschiderea contului la broker, ca să poți începe efectiv să investești va trebui să-l alimentezi cu suma de bani pe care o vei folosi pentru a achiziționa unități de fond.

Aici va trebui să verifici opțiunile oferite de brokerul tău. Însă cele mai comune sunt:

• alimentare direct cu cardul
• alimentare prin transfer bancar
• alimentare prin diferite platforme de plată precum PayPal, Skrill, etc.

5. Cumpără unități la ETF-urile selectate

Acum că ai deschis contul de investiții și ai depus bani în el, a venit momentul să investești efectiv într-un ETF. Iar ca să faci asta, pașii sunt următorii.

Pasul 1: Găsești în platforma brokerului ETF-ul în care vrei să investești.

Ca să faci asta îl cauți în platforma de tranzacționare după denumire, după simbolul de tranzacționare sau, cel mai corect, după codul ISIN. Codul ISIN este ca un CNP pentru instrumente financiare. Și astfel te asiguri că investești în ETF-ul dorit, nu într-o variantă asemănătoare dar cu alte caracteristici.

Pasul 2: Lansezi ordinul de cumpărare. Iar aici ai două opțiuni.

Prima este să folosești un ordin de cumpărare instant. Asta presupune să setezi numărul de unități pe care vrei să le achiziționezi, să apeși pe butonul de cumpărare și să confirmi ordinul. Brokerul va executa ordinul la prețul pieței și în câteva secunde vei primi o notificare că ordinul a fost executat. Iar atunci vei vedea prețul efectiv de cumpărare.

A doua opțiune presupune să folosești un ordin de tip limită. Asta presupune să setezi numărul de unități pe care vrei să le achiziționezi și prețul la care vrei să le achiziționezi. Acest preț trebuie să fie mai mic decât prețul la care se tranzacționează ETF-ul în acel moment. Apoi trebuie să apeși pe butonul de lansare ordin, să-l confirmi și să aștepți până când prețul ETF-ului ajunge la prețul dorit de tine. Atunci, ordinul se va executa automat, iar tu vei primi o confirmare.

Felicitări! Tocmai ai achiziționat primele tale unități într-un ETF!

Ce faci de acum înainte?

Acum că ai făcut prima ta investiție într-un ETF, trebuie să știi că lucrurile nu se opresc aici. Nu de alta, dar n-o să atingi independența financiară făcând o investiție unică.

Ce ai de făcut de acum înainte este să fii perseverent. Adică să investești constant în ETF-urile selectate și să-ți construiești un portofoliu diversificat care să-ți permită la un moment dat să trăiești exclusiv din investiții. Iar pentru asta ai nevoie un plan. 

Ce îți recomand eu este să automatizezi cât mai mult procesul. Și anume!

În primul rând, stabilește o zi în care să depui bani în contul de investiții. Dacă poți, setează chiar o plată programată din contul tău curent către contul brokerului.

În al doilea rând, stabilește o zi în care să intri pe platforma de la broker și să achiziționezi ETF-urile. La majoritatea brokerilor, achiziția de ETF-uri nu se poate automatiza. Așa că, va trebui să intri o dată pe lună pe platformă și să plasezi ordinele de cumpărare. 

Tot procesul nu ar trebui să-ți ia mai mult de 10 minute. Așa că ocupă-te de asta cât mai repede după ce ți-ai alimentat contul.

În al treilea rând, închide platforma și nu urmări zilnic investițiile. Dacă investești pe termen lung, ceea ce eu îți și recomand, nu este nevoie să verifici în fiecare zi evoluția ETF-urile pe care le-ai achiziționat. 

Investițiile în ETF-uri aduc randamente foarte bune atunci când au un orizont lung de timp. Așa că, lasă-le în pace și concentrează-te mai mult pe lucrurile din viața ta asupra cărora ai mai mult control.

Iar până data viitoare, amintește-ți că cel mai bun lucru pe care-l pot cumpăra banii este Liniștea Financiară!

Articolul Cum investești într-un ETF apare prima dată în Ovidiu Tarcu Consilier Financiar.

Una din cele mai mari greșeli financiare pe care o fac oamenii este faptul că nu investesc.

Datorită inflației, care în România tocmai a depășit pragul de 5%, valoarea banilor păstrați în conturi de economii și depozite bancare scade de la an la an. Asta înseamnă că, ce puteai cumpăra anul trecut în august cu 100 RON, acum te costă 105,25 RON.

Să economisești bani nu mai este demult suficient ca să-ți asiguri Independența Financiară. În prezent, să te bazezi exclusiv pe economii ca să strângi bani pentru retragerea din activitate este sinonim cu a încerca să urci la etaj pe o scară rulantă care coboară. În cel mai bun caz o să rămâi pe loc.

Pentru a evita situația dezolantă în care banii tăi stau degeaba și se devalorizează de la an la an trebuie să investești. Însă, dacă ești la început și nu ești foarte atent, s-ar putea să faci niște greșeli destul de costisitoare.

De aceea, în articolul de astăzi îți voi prezenta cele mai frecvente 7 greșeli pe care le fac investitorii începători atunci când încep să investească la bursă, și ce poți face tu ca să le eviți.

Dar, inainte să începem vreau să îți spun că poți urmări varianta video a acestui articol aici:

Greșeala 1: Nu-și constituie un Fond de Urgență înainte să înceapă să investească

Ca să înțelegi mai bine efectele acestei greșeli hai să analizăm următorul exemplu.

Să presupunem că ai un Portofoliu de Investiții care valorează 50.000 RON. Însă nu ai un Fond de Urgență care să-ți acopere cheltuielile neprevăzute. 

Acum să presupunem că apare o cheltuială majoră și neașteptată și trebuie să plătești rapid 10.000 RON.

Ca să nu intri în datorii, ești forțat să vinzi o parte din investiții cât mai rapid ca să acoperi cheltuiala. Iar atunci când faci asta te poți regăsi în una din următoare două situații:

1. Dacă investițiile tale sunt pe plus și le vinzi, vei genera un eveniment taxabil și va trebui să plătești impozit pe câștigul realizat. 
2. Dacă investițiile tale sunt pe minus și le vinzi, vei încasa o pierdere pentru că nu le oferi timpul necesar ca să-și revină.

În oricare din cele două situații te-ai afla, vei pierde bani.

Ca să eviți situații de genul celei prezentate mai devreme, înainte să începi să investești, asigură-te că ai un Fond de Urgență care să-ți acopere între 3 și 6 luni de cheltuieli curente. În felul ăsta vei putea să plătești marea majoritate a cheltuielilor neprevăzute fără să te atingi de investiții.

Întorcându-ne la exemplul nostru, dacă aveai un Fond de Urgență în valoarea de 15.000 RON iar Portofoliul tău de Investiții valora 35.000 RON lucrurile ar fi stat altfel. Ai fi putut retrage 10.000 RON din Fondul de Urgență ca să plătești cheltuiala fără probleme. Iar investițiile tale ar fi rămas neatinse evitând astfel o potențială pierdere sau plata unor taxe.

Greșeala 2: Investesc bani pe care nu-și permit să-i piardă

De când am început activitatea de consiliere financiară, greșeala asta am văzut-o materializându-se în două moduri.

Pe deoparte, avem oamenii care investesc banii pe care ar trebui să-i folosească ca să-și plătească chiria, utilitățile și să-și cumpere mâncare. De cealaltă parte, avem oamenii care fac credite și încep să investească folosind bani împrumutați.

Înainte să trecem mai departe, vreau să clarific următorul lucru. Orice investiție are un anumit grad de risc. Nu există nici o garanție că vei câștiga bani atunci când investești. S-ar putea chiar să pierzi. Iar dacă cineva îți spune altfel, te minte.

E adevărat, există lucruri pe care le poți face ca să-ți maximizezi șansele de câștig și să le minimizezi pe cele de a pierde bani. Dar riscul de a pierde banii investiți nu va dispărea niciodată.

Dacă ești la început cu investițiile și vrei să eviți această greșeală fă următoarele lucruri.

În primul rând, evită să împrumuți bani de la bănci sau de la prieteni ca să investești în ideea că vei obține un randament mai mare decât dobânda percepută. 

Ține minte mereu că dobânda la un credit este ceva garantat, în timp ce câștigul pe care-l poți obține este potențial. Am primit suficiente mesaje de la persoane care s-au împrumutat ca să investească, au pierdut toți banii, iar acum au rămas doar cu creditul.

În al doilea rând, evită să investești bani de care ai nevoie luna viitoare, anul viitor sau în următorii 2-5 ani. Șansele ca o investiție să fie profitabilă cresc pe măsură ce crește și orizontul de timp. De asta investițiile se recomandă a se face pe termen lung.

Greșeala 3: Confundă investițiile cu speculațiile

Când vine vorba de a pune banii să muncească pentru tine, în principiu poți să abordezi lucrurile în două moduri.

Pe deoparte avem tranzacționare activă (trading) care presupune să speculezi fluctuațiile de preț ale diferitelor instrumente financiare listate la bursă, cu scopul de a obține profit atât de pe urma creșterilor, cât și a scăderilor de preț.

Tranzacționarea activă este o activitatea care, deși este prezentată ca fiind super accesibilă, în realitate este incredibil de solicitantă. Și trebuie să depui foarte mult efort ca să fii cât de cât bun.

De cealaltă parte avem investițiile pasive care presupun să folosești o parte din banii tăi pentru a cumpăra active generatoare de venit pe care ai fi mulțumit să le păstrezi pe viață. Această abordare este mult mai relaxată și nu necesită atât de mult efort din partea ta. Însă îți poate aduce niște randamente foarte bune.

Pentru a evita confuzia dintre cele două noțiuni asigură-te că înțelegi foarte clar ce presupun investițiile și ce presupun speculațiile. Iar apoi fii sincer cu tine legat de cât de mult timp ești dispus să dedici investițiilor. În funcție de asta poți să decizi care ți se potrivește mai bine ție.

Greșeala 4: Așteaptă prea mult ca să investească

Cauza principală a acestei greșeli o reprezintă dorința de a investi în momentul perfect astfel încât să-și maximizeze randamentele și să fie considerați investitori de top.

Un exemplu foarte clar al greșelii s-a văzut în primăvara lui 2020. 

Atunci când indicele S&P 500 scăzuse deja cu 30 – 35%, pe Facebook erau persoane care spuneau „Mai aștept puțin. Trebuie să mai scadă”.

La finalul lunii martie, când piața începuse să-și revină, acele persoanele spuneau: „E un bull trap. Nu crește mult pentru că trebuie să mai scadă”. Ei bine, bull trap-ul s-a dovedit un bull run și indicele S&P 500 aproape că și-a dublat valoarea de atunci până în prezent. 

Iar după ce au văzut că acea creștere nu a fost o minciună și piața de capital chiar își revine sunt destul de sigur că persoane respective nu au investit pentru că: „Piața este supraevaluată”.

Lecția pe care trebuie să o reții din povestea de mai devreme este că e imposibil să ghicești viitorul. Nici măcar cei mai mari investitori din lume nu susțin că pot să facă asta. Iar ei au acces la resurse la care noi nici nu putem visa.

Ca să eviți greșeala de a aștepta prea mult, cel mai bine este să investești constant indiferent de ce face piața. Folosind o strategie precum Dollar Cost Averaging poți să ai niște rezultate foarte bune fără prea mult efort.

Iar dacă vrei să vezi la ce mă refer, îți recomand să urmărești acest videoclip.

Greșeala 5: Investesc prea mulți bani o dată

Există foarte multe persoane care au economisit bani de-a lungul vieții. Iar atunci când descoperă investițiile și văd ce randamente pot obține, comparativ cu dobânzile la conturile de economii, se entuziasmează prea tare și iau toți acei bani și-i plasează în diferite investiții.

Însă nu de puține ori se întâmplă ca, fix după acel moment, să aibă loc o corecție pe bursă. Iar astfel, platforma broker-ului le arată că au mai puțini bani decât au investit.

Statistic vorbind, dacă investești o sumă mare de bani odată (lump sum investing), ai șanse mari să obții niște randamente mai bune decât dacă faci Dollar Cost Averaging. 

Cu toate astea, o astfel de acțiune poate să afecteze semnificativ un investitor începător din punct de vedere emoțional. Datorită faptului că nu este obișnuit cu fluctuațiile pieței, el riscă să se panicheze și să vândă prematur din dorința de a-și limita pierderile.

O astfel de decizie radicală poate să influențeze negativ modul în care începătorii văd investițiile la bursă. Și ajung să creadă că bursa este un joc de noroc și că toți cei care investesc pierd bani.

Ca să eviți să ți se întâmple asta și ție, recomandarea mea ar fi să începi ușor și să investești la început o sumă care-ți permite să dormi liniștit noaptea. Abia ulterior, după ce înțelegi mai bine ce presupun investițiile și te obișnuiești cu fluctuațiile de preț, poți să plasezi economiile mai semnificative în Piața de Capital.

6 sau 12 luni cât vor mai sta banii tăi în contul tău de economii, până înveți ce înseamnă să fii investitor, nu o să aibă un impact negativ semnificativ asupra randamentelor tale.

Greșeala 6: Nu investesc suficient

Aceasta este fix opusul greșelii anterioare și se naște din comoditate. Odată ce au început să investească o sumă de bani mulți investitori începători consideră că e suficient. Dacă investesc 100 RON sau 200 RON pe lună sunt rezolvați.

Cu toate astea, chiar dacă orice sumă investită este mai bună decât nimic, suma pe care o investești lunar trebuie să se alinieze cu obiectivele tale pe termen lung. 

Dacă tu ai nevoie de 1000 EUR/lună ca să trăiești confortabil, nu poți să te aștepți să atingi Independența Financiară Timpurie investind doar 100 RON/lună. Dacă faci asta vei ajunge independent financiar dar ai nevoie de 48 de ani.

Ca să eviți această greșeală de începător, înainte să începi să investești definește clar următoarele două lucruri:

1. De ce investești
2. Care este valoarea Portofoliului de Investiții care ți-ar putea finanța stilul de viață după ce te retragi din activitate.

Pentru cel de-al doilea punct, o regulă bună de la care poți să începi este ca Portofoliul tău să Valoreze de 28 ori mai mult decât valoarea cheltuielilor tale anuale.

Greșeala 7: Nu iau în calcul taxele

La fel ca aproape orice altă sursă de venit, câștigurile din investiții sunt impozitate. Iar în prezent, în România există 3 mari impozite care se percep: impozitul pe venit (10%), impozitul pe dividende (5%) și CASS. 

Ca să eviți greșeala de a uita de impozite tot ce trebuie să faci este să te familiarizezi cu ele și să înțelegi când și cum le plătești.

Iar dacă ai nevoie de ghidare suplimentară, nu ezita să apelezi la un specialist în fiscalitate sau la serviciul de asistență contribuabili de la ANAF.

Acestea sunt cele mai importante greșeli pe care le fac investitorii atunci când încep să investească la bursă.

Cuvinte de încheiere

Deși să începi să investești cât mai repede este o idee foarte bună, atunci când ești la început există riscul să faci anumite greșeli.

Însă sper că informațiile prezentate în cadrul articolului te vor ajuta să le eviți astfel încât activitatea ta de investitor să fie cât mai profitabilă.

Iar până data viitoare, amintește-ți că cel mai bun lucru pe care-l pot cumpăra banii este Liniștea Financiară!

Articolul TOP 7 greșeli în investiții pe care le fac începătorii apare prima dată în Ovidiu Tarcu Consilier Financiar.

Dar înainte să începem vreau să îți spun că poți urmări varianta video a acestui articol aici:

Când vine vorba de investiții imobiliare, în principiu, ai două opțiuni.

Pe deoparte ai abordarea clasică. Ea presupune să cumperi proprietăți imobiliare, să le renovezi și să le închiriezi cu scopul de a obține venituri pasive din chirii. Odată închiriate va trebui să te ocupi de mentenanța proprietăților și să repari eventualele stricăciuni care este inevitabil să apară. Sau, bineînțeles, poți să angajezi pe cineva să se ocupe de asta pentru tine.

Această abordare este foarte populară și funcționează foarte bine. Însă ea presupune să ai o sumă ceva mai mare de bani de investit, și necesită destul de multă implicare din partea ta. Mai ales în prima parte a procesului.

Însă, dacă nu vrei să-ți bați capul cu găsirea, finanțarea, renovarea și gestionarea unei proprietăți, sau nu ai suficienți bani ca să faci asta, există patru modalități de a investi în imobiliare fără a deține efectiv proprietăți. 

Una dintre ele o reprezintă REIT-urile. Iar pentru că am avut numeroase solicitări de a aborda subiectul lor, în articolul de astăzi voi face o prezentare mai amănunțită a acestora astfel încât să poți stabili dacă sunt potrivite pentru tine. 

Ce este un REIT?

În primul rând, REIT vine de la Real Estate Investment Trust care s-ar traduce în limba română ca Trust de Investiții Imobiliare (TII). Iar un REIT este o companie care deține, administrează sau finanțează achiziția de proprietăți imobiliare generatoare de venit.

REIT-urile au fost create în anul 1960 în SUA după modelul Fondurilor Mutuale. Ele strâng bani de la un număr mare de investitori care ulterior sunt investiți în diferite tipuri de proprietăți imobiliare. Asta le permite investitorilor să obțină venituri pasive din investiții imobiliare fără să fie nevoiți să cumpere, să administreze sau să finanțeze efectiv o proprietate.

De obicei, REIT-urile se specializează pe un sector imobiliar specific. În consecință, există:

• REIT-uri care investesc exclusiv în proprietăți rezidențiale cum sunt clădirile de apartamente.
• REIT-uri care investesc doar în proprietăți comerciale cum ar fi clădiri de birouri, centre comerciale, mall-uri sau spații de depozitare.
• Sau REIT-uri și mai specializate cum sunt cele care investesc în spitale și azile pentru bătrâni, hoteluri, sau chiar infrastructură cum ar fi conducte de gaz sau turnuri de telecomunicații.

Cu toate astea, nu este exclus să întâlnești REIT-uri care dețin mai multe tipuri de proprietăți în portofoliu.

Bun! Acum că ai înțeles ce este un REIT, în continuare îți voi prezenta prin ce se diferențiază el de alte companii care activează în sectorul imobiliar.

Ce califică o companie să fie un REIT?

Pentru ca o companie care activează în domeniul imobiliar să fie categorisită drept REIT, ea trebuie să respecte o serie de prevederi legale. Iar printre cele mai importante se numără următoarele.

În primul rând, REIT-urile trebuie să investească minim 75% din banii disponibili în proprietăți imobiliare. În al doilea rând, pentru ca o companie să fie categorisită drept REIT, ea trebuie să obțină minim 75% din venitul brut din chirii, din dobânzi aferente creditelor acordate, sau din vânzarea de proprietăți imobiliare. Iar în al treilea rând, compania trebuie să distribuie investitorilor minim 90% din venitul anual sub formă de dividende.

Tipuri de REIT-uri

În funcție de modelul de afaceri pe care îl aplică, REIT-urile se împart în următoarele categorii.

Prima dintre ele o reprezintă REIT-urile care dețin și administrează proprietăți imobiliare. Așa numitele Equity REITs. Majoritatea REIT-urile se încadrează în această categorie. 

Modelul lor de afaceri arată în felul următor. Cu banii primiți de la investitori cumpără proprietăți pe care le închiriază. De aceea, principala lor sursă de venit o reprezintă chiriile, nu câștigurile obținute din vânzarea de proprietăți. Apoi, compania distribuie venitul respectiv către investitori sub formă de dividende.

Cea de-a doua categorie de REIT-uri este reprezentată de cele care finanțează achiziția de proprietăți imobiliare. Așa numitele Mortgage REITs.

Modelul lor de afaceri arată în felul următor. Ele nu dețin efectiv proprietăți imobiliare ci oferă împrumuturi cu ipotecă dezvoltatorilor imobiliari și celor care dețin proprietăți imobiliare. De aceea, principala lor sursă de venit o reprezintă dobânzile pe care le încasează de pe urma împrumuturilor acordate. Venituri care, de asemenea, sunt repartizate investitorilor sub formă de dividende.

REIT-urile care finanțează achiziția de proprietăți imobiliare sunt considerate ceva mai riscante pentru că sunt mai sensibile la fluctuațiile ratelor de dobândă monetară.

O a treia categorie de REIT-uri o reprezintă REIT-urile Hibrid care sunt o combinație a celor două prezentate puțin mai devreme.

O altă clasificare a REIT-urilor poate fi făcută în funcție de modul în care poți achiziționa acțiuni ale lor. În acest caz avem următoarele categorii.

1. REIT-uri care sunt companii publice tranzacționate la Bursă. Ele sunt foarte lichide și este foarte ușor să investești în ele prin intermediul unui broker.
2. REIT-uri care sunt companii publice dar care nu sunt tranzacționate la Bursă. Dezavantajul lor este că nu sunt foarte lichide și nu poți să vinzi foarte ușor acțiunile pe care le deții. Însă avantajul lor este faptul că prețul unei acțiuni este mai stabil întrucât nu este supus fluctuațiilor de preț specifice companiilor listate.
3. REIT-uri private în care, în general, doar investitorii instituționali pot investi.

Acum că am stabilit și de câte feluri pot fi REIT-urile hai să vedem ce avantaje respectiv dezavantaje au ele ca vehicule de investiții.

Avantaje și Dezavantaje ale investițiilor în REIT-uri.

La capitolul avantaje ale REIT-urilor trebuie menționate următoarele.

În primul rând, lichiditatea. Cum majoritatea REIT-urilor sunt listate la bursă este foarte ușor să cumperi și să vinzi acțiunile lor. Avantajul este și mai evident dacă le compari cu investițiile imobiliare tradiționale unde finalizarea unei tranzacții de vânzare-cumpărare poate dura luni.

Un alt avantaj al REIT-urile este faptul că ele asigură niște fluxuri de numerar stabile. Asta se datorează în primul rând obligației de a distribui 90% din venituri investitorilor. Bineînțeles, pe lângă asta, beneficiezi și de aprecierea valorii proprietăților pe care le deține în portofoliu care, de obicei, ține pasul cu inflația.

Un al treilea avantaj al REIT-urilor este faptul că oferă o triplă diversificare. Dă-mi voie să-ți explic. 

Deși REIT-urile sunt companii listate la bursă și astfel intră în categoria acțiunilor, principala lor misiune este să acumuleze cât mai multe proprietăți imobiliare profitabile. Asta înseamnă că ele îți oferă diversificare prin faptul că investești într-o clasă distinctă de active.

În același timp, un REIT nu investește într-o singură proprietate așa cum ai face tu dacă ai lua un apartament și l-ai da în chirie. Ele dețin sute sau chiar mii de proprietăți în portofoliu minimizând astfel riscul dacă o proprietate rămâne neînchiriată. 

În al treilea rând, REIT-urile oferă și diversificare geografică întrucât prin intermediul lor investești mai ușor în proprietăți aflate în alte țări decât cea în care locuiești tu.

Astea sunt principalele avantaje ale REIT-urilor. Însă, ca investitor, înainte să investești în ceva, trebuie să cunoști și părțile mai puțin bune. În cazul REIT-urilor acestea ar fi.

În primul rând, faptul că nu oferă o apreciere a capitalului atât de bună. Asta este de așteptat întrucât proprietățile imobiliare se apreciază mai greu decât acțiunile unei companii. De asta investițiile în REIT-uri se pretează mai bine investitorilor care doresc fluxuri constante de numerar.

În al doilea rând, datorită faptului că sunt obligate să distribuie 90% din venituri investitorilor, doar 10% din veniturile disponibile pot fi folosite pentru a cumpăra noi proprietăți și a mări portofoliul de active.

Bun! Acum că poți să pui în balanță avantajele și dezavantajele REIT-urilor, este momentul să afli care sunt pașii pentru a investi într-un REIT.

Cum investești într-un REIT?

Dacă vrei să investești în REIT-uri ai două opțiuni principale. Prima dintre ele este să cumperi acțiuni ale unui REIT listat la Bursă. 

Asta presupune să faci o cercetare amănunțită a companie ca să înțelegi în ce tipuri de proprietăți investește, care sunt perspectivele de viitor, și cât de bine se potrivește în Planul tău de Investiții. Odată identificat REIT-ul în care vrei să investești, îți deschizi un cont de investiții la un broker care îl are în ofertă, îți alimentezi contul, cauți simbolul de tranzacționare a REIT-ului, iar apoi lansezi un ordin de cumpărare la fel cum faci când achiziționezi orice alt instrument financiar.

Această abordare este similară stock picking-ului care este o activitate ce necesită destul de multă implicare din partea ta fără să garanteze niște rezultate spectaculoase. De aceea, eu nu o recomand.

În schimb, cea de-a doua modalitate prin care poți să investești în REIT-uri este mult mai pe gustul meu. Pentru că mă refer la a investi în mai multe REIT-uri simultan prin intermediul unui Fond Mutual sau al unui ETF de tip Indice.

Pașii sunt destul de similari. Prima dată trebuie să faci o cercetare amănunțită a Fondului Mutual sau a ETF-ului care te interesează. Odată identificat cel care ți se potrivește, în funcție de vehiculul de investiții ales trebuie să faci următorii pași.

În cazul Fondului Mutual trebuie să semnezi un contract de adeziune, după care să transferi bani din contul tău către contul colector al fondului. Iar la finalul zilei, banii tăi vor fi transformați automat în unități de fond.

În cazul ETF-ului, întrucât este listat la bursă, pașii sunt exact aceiași pe care i-am menționat la investiția într-un REIT prin intermediul unui broker.

Iar dacă tot am vorbit de Fonduri Mutuale și ETF-uri, voiam doar să menționez că mai poți să achiziționezi cursul meu de investiții în Fonduri Mutuale și ETF-uri pentru a afla tot ce trebuie să știi despre investițiile în aceste instrumente.

Cursul este destinat investitorilor începători, iar în cadrul lui înveți de la zero ce înseamnă să investești, care sunt instrumentele în care poți investi, cum să-ți construiești o strategie de investiții personalizată și care sunt pașii exacți pe care să-i urmezi ca să faci prima ta investiție. Poți afla mai multe detalii despre conținutul cursului și cum îl poți achiziționa apăsând pe link-ul de AICI.

Cuvinte de încheiere

REIT-urile pot fi o componentă importantă în Portofoliul de Investiții întrucât ele oferă dividende consistente anual și poți beneficia și de pe urma aprecierii. Iar datorită faptului că imobiliarele au o corelație scăzută cu alte clase de active, pot ajuta la reducerea riscului general al portofoliului și la sporirea randamentelor.

Conform Asociației Naționale a REIT-urilor, randamentul total al acestora din ultimii 20 de ani a fost mai mare decât cel al indicelui S&P 500 sau al altor indici bursieri.

Dar aș vrea să știu și care este părerea ta despre REIT-uri. Ești interesat să investești în acest tip de companii? Scrie-mi răspunsul tău în secțiunea de comentarii de mai jos.

Iar până data viitoare, amintește-ți că cel mai bun lucru pe care-l pot cumpăra banii este Liniștea Financiară!

Articolul Ce este un REIT (Real Estate Investment Trust) apare prima dată în Ovidiu Tarcu Consilier Financiar.

Ai auzit vorbindu-se în jurul tău despre investiții în ETF-uri dar nu știi ce sunt acestea și la ce se referă lumea? În articolul de astăzi îți voi prezenta ce sunt ETF-urile, ce caracteristici au, cum funcționează ele și care sunt avantajele și dezavantajele lor.

Dar, înainte să începem vreau să îți spun că poți urmări varianta video a acestui articol printr-un click pe videoclipul de mai jos:

Ce este un ETF?

Ca să înțelegi ce este un ETF, mai întâi trebuie să cunoști ce este un Fond Mutual și cum funcționează el.

Un Fond Mutual este un vehicul de investiții ce atrage bani de la un număr foarte mare de investitori. Respectivii bani sunt încredințați unui manager de portofoliu care îi plasează în diferite instrumente financiare cu scopul de a obține profit. Iar fiecare investitor deține o parte din Portofoliul de Investiții creat de manager proporțional cu suma de bani pe care a investit-o. Asta este tot ce trebuie să cunoști despre Fonduri Mutuale ca să înțelegi despre ce voi vorbi în continuare. Însă, dacă vrei să afli mai multe informații îți recomand să urmărești acest videoclip unde intru în mult mai multe detalii.

Un ETF este foarte asemănător unui Fond Mutual însă are câteva caracteristici definitorii.

Termenul ETF este o abrevierea a sintagmei Exchange Traded Fund care, în limba română, se traduce ca Fond Tranzacționat la Bursă. Așadar poți să privești ETF-urile drept o combinație între un Fond Mutual, deoarece atrage bani de la un număr mare de investitori, și o acțiune individuală deoarece acțiunile ETF-ului, care poartă denumirea de unități de fond, pot fi cumpărate sau vândute pe parcursul întregii zile atunci când Bursa este deschisă.

De obicei, ETF-urile sunt gestionate pasiv. Asta înseamnă că în loc să aibă un manager de portofoliu care încearcă să găsească acele instrumente financiare care să-i aducă niște rezultate superioare Pieței de Capital per total, ele replică performanța unui indice bursier. Asta înseamnă că atunci când valoarea indicelui bursier pe care-l urmărește crește, crește și valoarea portofoliului. Iar când valoarea indicelui bursier scade, la fel se întâmplă și cu valoarea portofoliului.

Datorită faptului că sunt gestionate pasiv, ETF-urile tind să aibă costuri de administrare mai mici decât Fondurile Mutuale care, în general, sunt gestionate activ. Asta le face mult mai populare printre investitori. Dar trebuie menționat că există și ETF-uri gestionate activ. Dar pentru că ele sunt într-un număr mic, în cadrul articolului mă voi referi exclusiv la cele gestionate pasiv.

Acum că ai înțeles ce este un ETF, hai să vedem cum funcționează el.

Cum funcționează un ETF?

Și vom începe cu procesul de a creare a unui ETF care arată în felul următor. 

Un administrator de fond dorește să creeze un ETF ce replică performanța unui indice bursier. În acel moment, un investitor specializat, ce poartă denumirea de Participant Autorizat, cumpără acțiunile companiilor ce intră în componența indicelui respectiv în proporțiile necesare. Ulterior, Participantul Autorizat schimbă toate acțiunile pe care le-a cumpărat pentru un număr de unități de fond ale ETF-ului nou creat care acum au exact aceeași valoarea cu cea a activelor cedate. Acțiunile primite de administratorul fondului reprezintă Portofoliul de Investiții al ETF-ului.

Apoi, Participantul Autorizat vinde unitățile respectivului ETF către investitorii obișnuiți pentru a-și recupera banii. Astfel, investitorii dețin indirect ac tivele aflate în portofoliul ETF-ului proporțional cu numărul de unități pe care le dețin. 

Acesta este și motivul pentru care cei care investesc într-un ETF obțin dividendele sau dobânzile pe care le plătește fondul la anumite intervale de timp. În plus, investitorii beneficiază și de pe urma reinvestirii automate a banilor cu scopul de a cumpăra mai multe active care sunt adăugate în portofoliu.

Ulterior, investitorii de retail vând și cumpără unitățile ETF-ului pe diferitele burse unde el este listat pentru a-și atinge propriile obiective financiare.

Mai sunt două lucruri importante pe care vreau să le menționez aici. 

Deși ETF-urile sunt create cu scopul de a replica performanța activelor pe care le dețin în portofoliu, ele se tranzacționează la prețurile stabilite pe Piața de Capital. De aceea, uneori, prețul lor diferă de cel al activelor individuale pe care le au în Portofoliul de Investiții. Însă, pe termen lung piața corectează deficiențele. 

În plus, datorită diferitelor comisioane percepute, randamentele unui ETF sunt puțin mai scăzute decât cele ale indicelui pe care-l urmăresc.

Iar pentru că am abordat subiectul creării unui ETF, aș vrea să acord câteva momente pentru a mulțumi sponsorului acestui articol ETF-ul BET Patria-Tradeville.

ETF-ul BET Patria-Tradeville este administrat de Patria Asset Management și este primul și singurul ETF tranzacționat la Bursa de Valori București. Strategia sa este să replice evoluția indicelui BET, principalul indice al BVB. Asta înseamnă că, achiziționând o singură unitate de fond, investești în mod indirect în toate cele mai tranzacționate 17 companii listate la Bursa de la București.

Personal eu investesc în ETF-ul BET Patria-Tradeville întrucât mi se pare foarte potrivit pentru cei care au o abordare mai pasivă asupra investițiilor.

Tipuri de ETF-uri în care poți investi

În lumea investițiilor se glumește că există un ETF pentru orice tip de investiție. În consecință, investitorii au la dispoziției numeroase ETF-uri în care-și pot plasa banii. Însă ETF-uri pot fi împărțite în câteva categorii mari. Iar în continuare voi face o scurtă prezentare a fiecărei categorii de ETF disponibilă.

ETF-uri de acțiuni. Acestea dețin în portofoliu exclusiv acțiuni iar obiectivul lor este să replice performanța unui indice bursier cum ar fi BET, S&P 500 sau FTSE All-World. 

O subcategorie a ETF-urilor de acțiuni o reprezintă ETF-urile care sunt concentrate pe anumite sectoare. De exemplu, dacă îți dorești să investești în companii care activează într-o anumită industrie cum ar fi Sănătate sau Servicii Financiare vei găsi ETF-uri specializate pe așa ceva.

Tot în categoria ETF-urilor de acțiuni intră și ETF-urile de REIT-uri, adică acele ETF-uri care investesc exclusiv în companii care administrează proprietăți imobiliare.

ETF-uri care investesc în obligațiuni. Ele investesc exclusiv în instrumente cu venit fix care pot fi de mai multe tipuri: Titluri de Stat (emise de guvern), Obligațiuni Municipale (emise de autoritățile locale) sau obligațiuni corporative (emise de diverse companii).

ETF-uri care investesc în mărfuri. Acestea dețin în portofoliu diferite mărfuri tranzacționate la Bursă cum sunt aurul, argintul sau petrolul.

ETF-uri cu levier. Ele încearcă să amplifice de două sau de trei ori randamentele obținute în mod obișnuit de un ETF care urmărește un indice. Dar trebuie să ții minte că în cazul ETF-urilor cu levier atât câștigurile cât și pierderile sunt amplificate. De obicei ele sunt folosite pentru investiții pe termen scurt.

ETF-uri Inversate. Acestea performează atunci când indicele pe care-l replică scade. Cu alte cuvinte, atunci când are loc o corecție pe Bursă, valoarea ETF-ului crește cu același procent. La fel ca ETF-urile cu levier, ele sunt folosite în special pe termen scurt și pot provoca pierderi masive atunci când piața fluctuează.

La fel ca orice al tip de investiție, investiția în ETF-uri are atât avantaje cât și dezavantaje. Iar în continuare îți voi prezenta care sunt ele.

Avantajele ETF-urilor

Un prim avantaj al ETF-urilor este prețul lor relativ redus comparativ cu prețul acțiunilor pe care le deține în portofoliu. 

Ar fi foarte scump pentru un simplu investitor să cumpere acțiuni la toate companiile dintr-un anumit indice bursier. De exemplu dacă vrei să investești în primele 5 companii din indicele S&P 500 trebuie să dispui de peste 7.000 USD ca să cumperi câte o acțiune din fiecare. În schimb, prețul unei unități într-un ETF ce replică întreg indicele S&P 500 este sub 500 USD.

Un al doilea avantaj al ETF-urilor este diversificarea. ETF-urile conțin sute sau chiar mii de instrumente financiare în portofoliul lor. Iar tu, cu o singură achiziție, deții o părticică din fiecare dintre ele.

Diversificarea este cea care te protejează în momentul în care o companie trece printr-o perioadă proastă iar prețul acțiunilor sale scade foarte mult. Efectul negativ al unei astfel de scăderi este minimizat de faptul că celelalte companii din portofoliu funcționează în continuare în parametri normali.

Un al treilea avantaj al ETF-urilor este transparența. Orice persoană care are acces la internet poate să vadă evoluția prețului unui ETF în orice moment al zilei. De asemenea, știi în orice moment care sunt activele în care a investit fondul.

Un al patrulea avantaj îl reprezintă varietatea. Așa cum am arătat și mai devreme, există ETF-uri pentru toate clasele majore de active. De aceea este ușor să găsești ceva potrivit pentru portofoliul tău de investiții.

Un al cincilea avantaj al ETF-urilor îl reprezintă beneficiile fiscale. Datorită faptul că majoritatea ETF-urilor sunt gestionate pasiv ele fac mai puține tranzacții de vânzare/cumpărare pe parcursul unui an. În consecință, impozitele pe care trebuie să le plătească administratorul fondului sunt mai mici comparativ cu cele ale unui Fond Mutual gestionat activ. Iar asta se traduce într-un randament mai mare pe termen lung.

Dezavantaje ale ETF-urilor

Acum că am vorbit despre părțile pozitive ale ETF-urilor, e momentul să acoperim și părțile lor negative. La capitolul dezavantaje putem include.

În primul rând, costurile de tranzacționare. În afara comisioanelor de administrare totale pe care trebuie să le plătești ca investitor, datorită faptului că ETF-urile sunt tranzacționate la Bursă, s-ar putea să plătești niște comisioane de tranzacționare brokerului. Acestea sunt separate de celelalte comisioane și se plătesc la fiecare tranzacție de cumpărare sau vânzare.

Mulți brokeri, precum XTB, Trading 212 sau eToro au renunțat la comisionul tranzacționare. Alții, precum TradeVille sau Interactive Brokers nu au făcut-o.

Un al doilea dezavantaj al ETF-urilor îl reprezintă potențialele probleme de lichidiate. La fel ca orice alt instrument tranzacționat la Bursă, ca să poți vinde unități ale unui ETF trebui să găsești pe cineva care să cumpere la prețul cerut de tine. În cazul ETF-urilor foarte populare, care gestionează active de sute de milioane de EUR, asta nu este o problemă. Însă, la acele ETF-uri care sunt mai de nișă, s-ar putea să dai peste anumite probleme când dorești să le vinzi din portofoliu.

Un al treilea dezavantaj îl reprezintă riscul ca ETF-ul să se închidă. Unul din motivele principale pentru care se poate întâmpla asta este faptul că fondul nu reușește să-și acopere costurile de administrare. 

Cu toate astea, cea mai mare inconveniență a închiderii unui ETF este faptul că investitorii ar putea fi nevoiți să vândă mai repede decât și-ar fi dorit. Iar această operațiune poate presupune încasarea unei pierderi sau plătirea unor taxe pe câștigurile realizate. La asta se adaugă deranjul provocat de faptul că trebuie să reinvestești banii care au devenit dintr-o dată disponibili.

Un al patrulea dezavantaj îl poate reprezenta câștigurile obținute. Atunci când investești într-un ETF ce replică performanța unui indice bursier o să obții randamentul pe care-l are indicele. În consecință, investind în ETF-uri nu o să găsești „următorul Google” sau „următorul Amazon”. Cu toate astea, raportat la efortul depus, istoria ne arată că randamentul mediu al pieței poate fi foarte profitabil.

Cuvinte de încheiere

După cum bine știi eu sunt un fan al ETF-urilor și ele reprezintă cea mai mare parte a investițiilor mele pe Piața de Capital. De aceea le și recomand investitorilor începători care caută o abordare pasivă asupra investițiilor. Ele sunt relativ ușor de înțeles, sunt accesibile din punct de vedere a prețului, îți permit să te diversifici foarte ușor, iar pe termen lung au demonstrat că pot aduce niște randamente foarte bune.

Dar aș vrea să știu și părerea ta. Cum ți se par ETF-urile ca instrumente de investiții? Investești sau ai vrea să investești în ele? Scrie-mi răspunsul tău în secțiunea de comentarii de mai jos.

Iar până data viitoare, amintește-ți că cel mai bun lucru pe care-l pot cumpăra banii este Liniștea Financiară!

Articolul Ce este un ETF? apare prima dată în Ovidiu Tarcu Consilier Financiar.

Bineînțeles, cartea lui Tony Robbins este scrisă pentru investitorii care locuiesc în SUA. De aceea, în articolul de astăzi îți voi prezenta care sunt clasele de active pe care trebuie să le includă un Portofoliu All Weather și cum l-ar putea construi un investitor din România sau Uniunea Europeană. Iar la final îți voi prezenta performanțele Portofoliului All Weather precum și părerea mea despre el.

Dar, înainte să începem vreau doar să îți spun că poți urmări varianta video a acestui articol aici:

Caracteristicile Portofoliului All Weather

Portofoliul All Weather a fost construit de Ray Dalio cu ideea de a diminua impactul evenimentelor economice neașteptate, așa numitele evenimente Black Swan (Lebăda Neagră), asupra investițiilor. 

Din acest motiv, portofoliul este foarte atractiv în special în perioadele tumultoase ale Pieței de Capital. Iar dintre investitori, el este foarte potrivit pentru cei care au o toleranță scăzută la risc și sunt concentrați pe conservarea averii.

Pentru a diminua riscurile și volatilitatea din portofoliul tău de investiții trebuie să fii diversificat în mai multe clase de active. Iar beneficiul maxim al diversificării se vede atunci când activele incluse în portofoliu nu sunt direct corelate. De exemplu, atunci când acțiunile scad, de obicei, obligațiunile tind să crească.

Când și-a construit Portofoliul All Weather, Ray Dalio a ales clasele de active care au performat bine în orice „anotimp” economic. Obiectivul său a fost să obțină o diversificare ce îți aduce o creștere constantă a valorii portofoliului și scăderi minime în perioadele de recesiune. Iar alocarea portofoliul gândită de Ray Dalio arată în felul următor:

1. 30% – Acțiuni din SUA;
2. 40% – Titluri de Stat pe termen lung;
3. 15% – Titluri de Stat pe termen mediu;
4. 7,5% – Aur;
5. 7,5% – Alte mărfuri (diversificate);

Acum că ai văzut care sunt principiile care stau la baza portofoliului și care sunt clasele de active pe care trebuie să le includă, hai să vedem cum poți să-i replici performanțele folosind ETF-uri disponibile investitorilor din Europa.

Ce ETF-uri poți include în Portofoliul All Weather

Pentru partea de acțiuni, ideal ar fi să folosești un ETF care investește în toate companiile listate la Bursă din SUA. Acesta ar include companii mari, companii mijlocii și companii mici.

Din păcate, noi în Europa nu avem acces la un astfel de ETF. Dar ca alternativă putem folosi un ETF ce replică performanțele indicelui MSCI USA. Indicele măsoară performanța a 627 de companii mari și mijlocii listate la Bursa din SUA. Un exemplu de astfel de ETF ar fi: iShares MSCI USA UCITS ETF.

Sau, dacă ești interesat de un ETF care replică doar performanța celor mai mari companii din SUA, poți oricând opta pentru un ETF ce replică indicele S&P 500 cum este: Vanguard S&P 500 UCITS ETF.

Următorul ETF pe care să-l deții ar trebui să fie unul care investește în Titluri de Stat pe termen lung. Acesta va avea cea mai mare pondere din portofoliu. 

Aici nu există o definiție clară, însă putem presupune că Ray Dalio se referă la Titluri de Stat cu o maturitate de peste 10 ani. În consecință, ai putea lua în considera un ETF ce replică indicele Bloomberg Barclays US Treasury 10+. Indicele măsoară performanța pieței de Titluri de Stat emise de Guvernul SUA cu o maturitate de peste 10 ani. Un exemplu de astfel de ETF ar fi: SPDR Barclays 10+ Year US Treasury Bond UCITS ETF.

Conform alocării propuse de Ray Dalio, următorul ETF din listă ar trebui să conțină Titluri de Stat pe termen mediu. Adică cele cu o maturitate cuprinsă între 3 și 10 ani. Din păcate nu am găsit un indice care să corespundă acestui criteriu. Așa că pentru următorii 15% din portofoliu poți folosi două ETF-uri care replică performanța indicelui ICE US Treasury. Unul pentru Titlurile cu maturitate de 3-7 ani, și unul pentru Titlurile cu maturitate de 7-10 ani.

Spre exemplu, ai putea alege: iShares USD Treasury Bond 3-7yr UCITS ETF și iShares USD Treasury Bond 7-10yr UCITS ETF.

Următorul ETF trebui să investească în aur. Aici e destul de simplu pentru că ai mai multe opțiuni din care poți alege. Câteva exemple ar fi iShares Physical Gold ETC sau Invesco Physical Gold A.

Iar ultimul ETF ce ar trebui inclus în Portofoliul All Weather al lui Ray Dalio este cel bazat pe mărfuri. Cum nu există un indice pe mărfuri, pentru a alege ETF-ul potrivit poți să te folosești de recomandarea lui Dalio și anume să fie diversificat. În consecință un posibil ETF pe care să-l incluzi în portofoliul tău ar putea fi: iShares Diversified Commodity Swap UCITS ETF.

Așa poți să-ți construiești un Portofoliu All Weather conform recomandărilor lui Ray Dalio folosind doar 6 ETF-uri.

Cum poți ajusta Portofoliul All Weather

După cum poți să observi, dacă ar fi să respectăm recomandările lui Ray Dalio pentru a construi un Portofoliu All Weather, am fi foarte concentrați pe economia SUA și pe USD. 85% din activele incluse în portofoliu reprezintă acțiuni ale companiilor din SUA și Titluri de Stat emise de Guvernul American. Iar relația dintre USD și Aur este bine închegată.

Asta nu este neapărat o problemă. La urma urmei vorbim de cea mai puternică economie din lume. Iar dacă ai încredere în continuare în supremația economică și militară a SUA un astfel de portofoliu poate fi perfect.

Însă, dacă îți dorești ceva mai multă diversificare internațională ai putea face două ajustări la el. Și anume.

În primul rând, pentru partea de acțiuni în locul unui ETF ce replică un indice alcătuit doar din companii listate la Bursa din SUA, ai putea opta pentru unul care replică un indice global precum MSCI World sau FTSE Developed.

Cei doi indici au o pondere de 67% respectiv 65% companii americane în componență, însă aduc ceva mai multă diversificare deoarece includ companii mari și mijlocii din toate țările dezvoltate. Câteva exemple de astfel de ETF-uri ar fi: iShares Core MSCI World UCITS ETF sau Vanguard FTSE Developed World UCITS ETF.

În al doilea rând, în locul celor 3 ETF-uri de obligațiuni emise de Guvernul SUA, poți opta pentru un ETF care să includă obligațiuni guvernamentale din toate țările dezvoltate, inclusiv SUA. Din câte am văzut eu, ETF-urile globale nu au o diversificare atât de mare și nu sunt împărțite pe intervale de timp așa cum ai văzut în cazul celor care investesc exclusiv în Titluri de Stat americane. Însă ai avantajul că le poți cuprinde pe toate într-un singur ETF.

Câteva exemple de astfel de ETF-uri ar fi: iShares Global AAA-AA Govt Bond UCITS ETF sau Xtrackers II Global Government Bond UCITS ETF.

Celelalte două ETF-uri, cel pe aur și cel pe mărfuri pot rămâne la fel. 

Și uite așa cu 4 ETF-uri poți să-ți construiești o variantă internațională a portofoliului All Weather.

Cuvinte de încheiere

Portofoliul All Weather este destul de popular printre investitori. Pe deoparte, datorită faimei și reputației pe care o are creatorul său, Ray Dalio, unul dintre cei mai buni investitori ai vremurilor noastre. Pe de altă parte, pentru că până acum și-a făcut foarte bine treaba: a oferit creștere constantă cu volatilitate minimă. Indiferent de „anotimpul” economic.

Dacă îl compari cu indicele S&P 500 pe o perioadă de 20 ani o să observi că are o creștere mult mai lină. Dar și randamente mai scăzute.

Cu toate astea eu nu îl consider potrivit pentru mine. Iar motivele sunt următoarele:

1. După 6 ani de investiții constante și având deja o Strategie de Investiții pe termen lung, volatilitatea nu mă deranjează. Folosind Dollar Cost Averaging și investind constant lună de lună sunt pregătit să trec prin următoarele perioade turbulente de pe Piața de Capital. Apropo, dacă vrei să înveți cum să-ți construiești și tu o Strategie de Investiții, aruncă un ochi pe cursul meu de investiții în Fonduri Mutuale și ETF-uri. Găsești link-ul AICI.
2. Portofoliul pune mult prea mult accent pe Titluri de Stat. Aceste instrumente financiare au avantajul faptului că sunt foarte sigure și aduc niște venituri garantate. Însă siguranța și predictibilitatea oferite influențeză randamentele pe care le poți obține.
3. Pentru moment, aurul și mărfurile în general, nu au un loc în Portofoliul meu de Investiții. După părerea mea, sunt destul de speculative. Aurul nu produce nimic. Doar stă acolo și arată frumos. Iar câteodată se apreciază puternic când sunt momente de panică, iar apoi se depreciază când se calmează lucrurile. Iar mărfurile sunt mult mai complexe decât par la prima vedere.

Un astfel de portofoliu poate mi s-ar părea mai interesant dacă aș fi în faza de conservare a averii, nu în cea de acumulare. Dar la momentul actual nu sunt un fan.

Dar aș vrea să știu și părerea ta. Cum ți se pare Portofoliul All Weather? Crezi că este potrivit pentru tine? Și dacă ar fi să alegi, care variantă ți se pare mai interesantă cea originală sau cea ajustată? Scrie-mi răspunsul tău în secțiunea de comentarii de mai jos.

Iar până data viitoare, amintește-ți că cel mai bun lucru pe care-l pot cumpăra banii este Liniștea Financiară!

Articolul Cum sa construiesti Portofoliul ALL WEATHER al lui RAY DALIO apare prima dată în Ovidiu Tarcu Consilier Financiar.

Una din modalitățile prin care poți câștiga bani la Bursă este prin intermediul tranzacționării. Activitatea de tranzacționare presupune să deschizi poziții speculative, de cumpărare sau vânzare, în încercarea de a profita de pe urma fluctuațiilor de preț ale unui activ.

Dacă dorești să profiți doar de creșterea prețului activelor poți să inițiezi tranzacții speculative folosind instrumente cu deținere. Însă, dacă vrei să profiți și de momentele în care prețul scade, sau vrei să te folosești de efectul de levier, trebuie să apelezi la instrumente financiare derivate cum sunt CFD-urile.

Tranzacționarea cu CFD-uri este foarte riscantă. De aceea, în articolul de astăzi îți voi prezenta ce sunt CFD-urile, ce caracteristici au și care sunt avantajele și dezavantajele lor. Apoi îți voi prezenta ce rezultate am avut eu tranzacționând CFD-uri și ce ne spun statisticile legat de șansele de a câștiga bani din această activitate. Iar la final îți voi explica de ce eu nu le recomand investitorilor obișnuiți.

Ce sunt CFD-urile

Termenul CFD este o abreviere a sintagmei Contract for Difference care înseamnă Contract pentru Diferență. După cum le spune și numele, CFD-urile reprezintă un contract între două părți bazat pe valorile prețului la care poate ajunge un activ.

De exemplu, o parte pariază că prețul unei acțiuni va crește. Iar cealaltă parte pariază că prețul va scădea. Așa ia naștere contractul. La un moment dat, prețul va ajunge în punctul previzionat de unul dintre cei doi participanți, iar atunci contractul își produce efectele.

CFD-urile au 3 caracteristici definitorii:

1. Sunt instrumente financiare derivate. Asta înseamnă că, atunci când tranzacționezi cu CFD-uri tu nu deții activul respectiv. Chiar dacă intri într-o poziție de cumpărare. Tu doar speculezi dacă prețul său va crește sau va scădea.
2. Sunt instrumente financiare cu levier. Asta înseamnă că poți controla un volum mai mare de active cu o sumă mai mică de bani. Iar ca să înțelegi mai bine la ce mă refer o să luăm următorul exemplu.

Presupunem că tu vrei să tranzacționezi 10 acțiuni Apple ca să speculezi faptul că prețul lor va crește. Însă tu ai suficienți bani ca să cumperi doar două acțiuni. În principiu ai două opțiuni.

Pe deoparte, poți să cumperi cele două acțiuni și să le păstrezi până când prețul lor ajunge la nivelul dorit de tine. Iar în acel moment le vinzi și încasezi profitul. Asta ar fi abordarea mai prudentă.

A doua opțiune ar fi să folosești efectul de levier al CFD-urilor. Pornind de la suma pe care o ai disponibilă, poți împrumuta niște bani de la broker ca să cumperi și celelalte 8 acțiuni și să tranzacționezi ca și cum ai avea 10 acțiuni. Pentru banii sau instrumentele pe care le împrumuți vei plăti brokerului o dobândă zilnică ce poartă denumirea de swap. 

Avantajul CFD-urilor cu efect de levier este că ai posibilitatea să-ți multiplici câștigurile. Dacă speculația ta a avut succes, câștigi la fel de mulți bani ca și cum ai fi avut 10 acțiuni, nu două! YEY! 

Dezavantajul CFD-urilor cu efect de levier este că ai posibilitatea să-ți multiplici și pierderile. Dacă ai dat-o în bară cu direcția în care o ia prețul, pierzi bani ca și cum ai fi avut 10 acțiuni, nu două! OUCCH!

      3. Sunt instrumente financiare pe care le poți folosi ca să speculezi atât creșterea cât și scăderea prețului. Dacă ai auzit de conceptul de Short Selling sau Vânzare în Lipsă, acestea sunt unele din instrumentele financiare pe care le folosești ca să faci asta.

Nu voi intra acum în mai multe detalii legat de CFD-uri pentru că sunt niște instrumente financiare foarte complexe. Dar eu cred că acum ai suficiente cunoștințe despre ele ca să înțelegi ce voi prezenta în secțiunile următoare. Iar în continuare îți voi povesti experiența mea cu tranzacționarea cu CFD-uri.

Experiența mea cu CFD-urile

Eu am aflat de CFD-uri în anul 2015 când m-am înscris la un curs de tranzacționare pe Piața FOREX. Acolo mi s-a prezentat cum poți pune, literalmente, banii să muncească pentru tine. Iar în această activitate se folosesc preponderent CFD-uri.

În lumea tranzacționării FOREX există o vorbă care sună în felul următor: 90% din traderi pierd 90% din bani în 90 de zile. 

Eu am aflat despre această statistică dezolantă chiar de la profesorii și mentorii de la care învățam despre tranzacționarea FOREX. În consecință, am crezut că ea se datorează faptului că oamenii încep să tranzacționeze fără să învețe suficient ce presupune activitatea.

Așa că, în încercarea mea de a nu intra în acea categorie de traderi, am urmat cursuri, m-am înscris în mastermind-uri și am dedicat mult timp studiului individual. Chiar am crezut că o să fiu printre cei care reușesc. Însă, în ciuda tuturor eforturilor mele și a perseverenței, m-am înșelat.

Între 2016 și 2018, perioadă în care am tranzacționat activ, am pierdut 75% din cei 2.000 EUR pe care i-am depus în contul de la broker. Așa că, atunci când mai aveam doar 500 EUR în cont, am decis să spun adio activității.

Asta a fost experiența mea cu tranzacționarea de CFD-uri. Acum, s-ar putea să spui că experiența unei singure persoane nu este suficientă pentru a decide dacă tranzacționarea cu CFD-uri este profitabilă.

Și sunt perfect de acord cu tine! De aceea în continuare vom analiza împreună statisticile prezentate pe site-urile unui eșantion de 8 brokeri care oferă investitorilor posibilitatea de a tranzacționa instrumente de tip CFD.

Statistici legate de tranzacționarea cu CFD-uri

Pentru ca rezultatele să fie cât mai pertinente, am preluate date de pe site-urile celor mai populari brokeri printre investitorii și traderii români. Iată ce am găsit!

O să începem cu XTB, unul din brokerii pe care eu îi folosesc pentru a investi în ETF-uri internaționale. 73% din conturile investitorilor de retail pierd bani atunci când tranzacționează CFD-uri cu acest furnizor.

Continuăm cu Trading 212, un alt broker pe care eu îl folosesc și unde țin ETF-urile denominate în EUR din Portofoliul Public. La ei 76% din conturile investitorilor de retail pierd bani atunci când tranzacționează CFD-uri.

Un broker popular printre investitorii români este eToro. Pe site-ul lor se precizează că 67% din conturile investitorilor de retail pierd bani atunci când tranzacționează CFD-uri prin intermediul lor. Însă am observație de făcut legat de această cifră. 

eToro folosește instrumente de tip CFD și pentru cei care vor să investească în anumite instrumente cu deținere, cum ar fi ETF-urile domiciliate în SUA. Așa că cifrele lor sunt umflate din punctul ăsta de vedere. Nu sunt incorecte, doar că, datorită acestui aspect, arată mai bine decât sunt în realitate.

Un alt broker cu renume pe care l-am analizat este Interactive Brokers. Pe partea de CFD-uri ei susțin că 53.9% din conturile investitorilor de retail pierd bani atunci când tranzacționează CFD-uri prin intermediul lor. Dar trebuie să ținem cont și că Interactive Brokers este un furnizor scump pentru astfel de instrumente.

În regulă! Până acum am analizat doar brokerii prin care se poate investi și în instrumente cu deținere. Dar aș vrea să extindem analiza și către câteva exemple de brokeri care sunt specializați pe partea de tranzacționare.

Aici o să începem cu TeleTrade, brokerul pe care eu l-am folosit când tranzacționam pe piața FOREX. Pe site-ul lor se menționează că 75,42% din conturile investitorilor de retail pierd bani atunci când tranzacționează CFD-uri cu acest furnizor.

Un concurent de seamă al TeleTrade în România este Admiral Markets. Ei precizează pe site-ul lor că 76% din conturile investitorilor de retail pierd bani atunci când tranzacționează CFD-uri cu acest furnizor.

O altă companie care la un moment dat își făcea o grămadă de reclamă este Plus 500. Pe partea de tranzacționare cu CFD-uri ei menționează că 72% din conturile investitorilor de retail pierd bani atunci când tranzacționează CFD-uri cu acest furnizor.

Iar ultimul broker inclus în analiza noastră este Capital.com, despre care am fost deseori întrebat în secțiunea de comentarii. Pe site-ul lor scrie alb pe negru că 67,7% din conturile investitorilor de retail pierd bani atunci când tranzacționează CFD-uri cu acest furnizor.

Folosind formula medianei, din eșantionul nostru de 8 brokeri reiese că doar 27,5% din investitorii de retail câștigă bani când tranzacționează utilizând instrumente de tip CFD. Iar dacă am lua și am analiza toate sutele de brokeri care există în Europa vei vedea niște statistici similare.

Ca să-ți dau un termen de comparație, atunci când jucam Assassins Creed: Brotherhood eu nu trimiteam un membru al frăției într-o misiune dacă nu avea o șansă de succes de minim 80%. Iar acolo era ceva virtual unde singurul inconvenient era faptul că trebuia să recrutez un nou asasin. În schimb, aici vorbim de bani reali pentru care ai muncit și pentru care depui mult mai mult efort ca să încerci să-i înmulțești. Iar șansele de reușită sunt sub 30%.

Însă povestea nu se oprește aici…

Cifrele pe care le-am prezentat în secțiunea anterioară includ toate persoanele care au pierdut bani tranzacționând CFD-uri. Indiferent că vorbim de sume mici sau mari.

Dar același lucru este valabil și atunci când răsturnăm cifrele. În procentul celor care au câștigat bani intră și cei care au obținut un profit de 10 sau 100 de EUR într-un an. Care, dacă ne raportăm la efortul depus pentru câștiga acei bani, nu este foarte impresionant.

Asta mă face să cred că acea statistică neoficială pe care am menționat-o la începutul videoclipului este reală. Doar vreo 10% din traderi chiar reușesc să câștige bani din tranzacționarea cu CFD-uri.

Cuvinte de încheiere

Există două motive majore pentru care eu nu recomand activitatea de tranzacționare cu CFD-uri.

În primul rând, este o activitate incredibil de complexă, complicată și solicitantă. În nici un caz nu este atât de simplă pe cât este prezentată în videoclipuri de pe YouTube sau TikTok unde este promovată ca o schemă de îmbogățire rapidă și calea către primul tău Lamborghini.

Ai nevoie de foarte mult timp ca să poți să devii cu adevărat bun. Iar dacă nu ești pasionat de subiect și dispus să-i dedici zilnic ore întregi din viața ta nu are nici un rost să te apuci.

Iar în al doilea rând, atât experiența mea cât și statisticile disponibile arată că șansele de succes sunt foarte mici.

În schimb, dacă dedici o fracțiune din timpul pe care l-ar necesita tranzacționarea cu CFD-uri pentru a studia despre investiții și a-ți construi un portofoliu diversificat de Fonduri Mutuale și ETF-uri, iar apoi folosești o strategie de investiții cum este Dollar Cost Averaging, pe termen lung ai șanse mult mai mari de a obține profit.

E adevărat, nici o investiție nu este garantat că îți va aduce bani. Însă măcar de data asta datele istorice și statisticile sunt în favoarea ta.

Iar până data viitoare, amintește-ți că cel mai bun lucru pe care-l pot cumpăra banii este Liniștea Financiară!

Articolul De ce eu nu recomand tranzacționarea cu CFD-uri apare prima dată în Ovidiu Tarcu Consilier Financiar.

Când cumperi acțiuni la o companie listată pe Bursă, tu devii unul din proprietarii săi. Din postura de acționar al companiei ai anumite obligații dar și anumite beneficii. Iar unul din beneficiile majore pe care le ai ca proprietar este faptul că poți primi în mod regulat sume de bani de la companie sub formă de dividende.

Strategia de a investi în companii care plătesc dividende în mod regulat este populară printre investitori. Asta pentru că ea generează fluxuri de numerar în mod pasiv. Iar acei bani poți să-i folosești cum dorești.

De aceea, în articolul de astăzi îți voi prezenta tot ce trebuie să știi despre dividende dacă ești începător în ceea ce privește investițiile la Bursă. 

Dar, înainte să începem vreau doar să îți spun că poți urmări varianta video a acestui articol aici:

Ce este un dividend?

Atunci când o companie obține profit, ea poate să-l folosească în trei moduri.

1. Poate să reinvestească profitul în companie ca să se dezvolte. De exemplu, conducerea poate folosi banii disponibili pentru a finanța departamentul de cercetare și dezvoltare ca să creeze noi produse. Sau poate angaja mai mulți oameni ca să poată servi mai mulți clienți. Sau poate să-și modernizeze echipamentele ca să fie cât mai eficientă și să reducă alte costuri. Ș.a.m.d.
2. Poate lua profitul respectiv și să îl distribuie către acționari în mod proporțional cu numărul de acțiuni pe care le deține fiecare. Sumele de bani care sunt distribuite către acționari poartă denumirea de dividende.
3. Poate face o combinație între cele opțiuni.

Caracteristici ale dividendelor

Primul lucru foarte important pe care trebuie să-l înțelegi este că nu toate companiile plătesc dividende.

De regulă, companiile care sunt relativ noi sau se află în faza de dezvoltare și creștere nu plătesc dividende. Acestea poartă denumirea de Growth Companies.

Iar motivele principale pentru care nu plătesc dividende sunt următoarele:

1. Un prim motiv poate fi faptul că încă nu obțin profit. Multe companii funcționează pe pierdere în primii ani de activitate.
2. Un al doilea motiv este faptul că, în ciuda faptului că obțin profit, ele preferă să-l reinvestească în companie ca să se extindă și să obțină o poziție dominantă în piață.

Companiile care plătesc dividende sunt, de obicei, cele care au ajuns la maturitate. Ele există de foarte mulți ani, au o cotă mare de piață, o bază de clienți foarte loiali și profituri consistente an de an. În lumea investițiilor poartă denumirea de Dividend Companies.

Aceste companii, de obicei, aleg să distribuie către acționari o parte din profitul obținut pentru a-i răsplăti pentru încrederea acordată și ai determina să rămână investitori în companie.

Un alt lucru foarte important pe care trebuie să-l reții este faptul că dividendele nu sunt garantate. Companiile nu sunt obligate să distribuie profitul obținut acționarilor.

Chiar dacă vorbim de societăți care fac parte din categoria Aristocrații Dividendelor (Dividend Aristocrats), adică acele companii care nu doar că plătesc constant dividende dar le-au și mărit valoarea în ultimii 25 de ani, e posibil ca la un moment dat conducerea să oprească distribuirea lor. Iar motivele pot fi diverse: fie pentru că au planuri de extindere, fie pentru că societatea trece printr-o perioadă mai dificilă și are nevoie de bani de rezervă în conturi.

Singurele companii care garantează un anumit dividend sunt companiile de tip REIT (Real Estate Investment Trust) care prin statut sunt obligate să distribuie 95% din profit sub formă de dividende.

Date importante cu privire la dividende

Dacă vrei să investești în companii care dau dividende, există 3 date importante pe care trebuie să le cunoști.

1. Data declarării dividendului. Asta este data la care se publică decizia Adunării Generale a Acționarilor (AGA) sau a Consiliului Director (Board of Directors) în care se anunță dacă se vor distribui sau nu dividende și care este valoarea lor.
2. Data ex-dividend. Asta este data până la care trebuie să deții acțiuni într-o companie dacă vrei să participi la distribuirea de dividende. Iar ca să înțelegi mai bine, o să luăm următorul exemplu.

Să presupunem că o companie anunță că va plăti un dividend de 5%. O să explic puțin mai târziu ce reprezintă această valoare. Iar data ex-dividend este 31 mai. Ca să fii eligibil pentru a primi dividende de la companie, tu trebuie să cumperi și să deții în portofoliu acțiuni până pe 30 mai. Dacă achiziționezi acțiuni pe 31 mai sau ulterior, nu vei mai fi eligibil pentru a primi dividendele pentru anul respectiv, dar vei fi eligibil pentru cele de anul viitor, dacă se vor distribui.

1. Data plății dividendelor. Asta este data în care compania face plata efectivă a dividendelor. Banii care reprezintă partea ta de dividende, nu ți se virează în contul personal, ci intră în contul de la broker.

Iar pentru că am vorbit de data plății, vreau să vorbim și de frecvența cu care se pot distribui dividendele. Aceasta depinde de legislație și de mențiunile din statutul fiecărei companii. 

De exemplu, societățile din România obișnuiesc să plătească dividendele anual, în timp ce companiile din SUA obișnuiesc să le plătească trimestrial. Dar există și cazuri în care se plătesc semestrial sau lunar.

Ce este Randamentul Dividendului?

În exemplul de mai devreme am menționat că o companie distribuie un dividend de 5%. Acesta este un indicator financiar ce poartă denumirea de Randamentul Dividendului (Dividend Yield). El îți arată cât anume vei câștiga tu anual din dividende dacă achiziționezi acțiuni de o anumită sumă de bani.

De exemplu, să presupunem că achiziționezi acțiuni la o companie cu un randament al dividendului de 5%. Asta înseamnă că dacă achiziționezi acțiuni în valoarea de 100 EUR o să primești dividende în valoare de 5 EUR/an. Iar dacă achiziționezi acțiuni în valoare de 1.000 EUR la compania respectivă, o să primești anual 50 EUR sub formă de dividende.

Randamentul Dividendului se calculează după următoare formulă:

Randamentul Dividendului = Dividendul Anual / Prețul curent al Acțiunii * 100

Așadar, dacă o companie plătește un dividend anual de 4 USD/acțiune, iar prețul acțiunii este de 100 USD, atunci randamentul dividendului este de 4%.

Între Randamentul Dividendului și Dividendul Anual există o relație direct proporțională. Asta înseamnă că dacă Dividendul Anual crește, atunci va crește și Randamentul Dividendului. Iar dacă scade, atunci și Randamentul Dividendului scade. În exemplul, nostru, dacă Dividendul Anual crește la 5 USD/acțiune, atunci Randamentul Dividendului va fi de 5%.

În schimb, când vine vorba de Prețul Acțiunii, vorbim de o relație invers proporțională. Cu cât prețul unei acțiuni crește mai mult, cu atât Randamentul Dividendului va fi mai mic. Iar cu cât scade mai mult, cu atât Randamentul Dividendului va fi mai mare. Din nou, întorcându-ne la exemplul nostru, dacă prețul acțiunii crește la 200 USD, atunci Randamentul Dividendului va fi de 2%.

La companiile solide, Randamentul Dividendului are valori cuprinse între 0% și 8%. Sunt puține situațiile în care depășește valori. Iar dacă vezi Randamente ale Dividendului de 15%, 20%, 25% trebuie să fii foarte atent. 

Asta pentru că, un astfel de dividend nu este sustenabil și ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă. Un Randament al Dividendului foarte mare poate fi cauzat de o scădere bruscă de preț. Sau poate fi vorba de o situație excepțională în care compania a primit o sumă mare de bani, cum ar fi în cazul vânzării unei părți din companie, iar apoi dividendul este tăiat semnificativ sau oprit cu totul.

Ultimul lucru pe care vreau să-l subliniez legat de Randamentul Dividendului este că nu este un indicator de încredere pentru a analiza sănătatea financiară a unei companii. Un randament mare nu înseamnă că o companie este foarte profitabilă, așa cum un randament mic nu înseamnă că e o companie cu probleme.

Impozitarea dividendelor

Un ultim aspect foarte important pe care vreau să-l menționez despre dividende este următorul. Indiferent de ce faci cu banii pe care-i primești sub formă de dividende, și aici mă refer la faptul că fie îi reinvestești, îi lași în contul de la broker, sau îi retragi în contul tău bancar, vei plăti impozit pe acele sume.

Dacă primești dividende de la companii domiciliate în România atunci impozitul este de 5% și se reține la sursă. Dacă primești dividende de la companii domiciliate în străinătate, atunci impozitul diferă de la caz la caz și contează și dacă România are semnat un tratat de evitare a dublei impuneri cu statul respectiv sau nu, sau dacă brokerul prin care investești îl aplică.

Pentru mai multe detalii legat de impozitele pe care le plătești atunci când investești la Bursă îți recomand să urmărești acest videoclip.

Cuvinte de încheiere

Acum că ți-ai făcut o idee mai clară legat de ce reprezintă dividendele, probabil te întrebi dacă investițiile în companii care plătesc dividende sunt bune.

Ei bine, adevărul este că depinde.

După cum am precizat și mai devreme, companiile care plătesc dividende au ajuns la maturitate. De aceea, ele prezintă un risc mai mic de faliment. Însă nu poți să te mai aștepți la o apreciere fabuloasă a valorii acțiunilor. Când investești în astfel de companii, cel mai mare câștig al tău provine din dividende.

Dacă ai un orizont mai lung de timp pentru investițiile tale, să zicem 20-30 de ani, s-ar putea să vrei să investești o parte mai mică din portofoliul tău în companii care plătesc dividende și să te axezi mai mult pe companii care sunt în faza de creștere. Acestea din urmă au potențialul să-ți aducă niște câștiguri foarte mari pe termen lung din aprecierea valorii.

În schimb, dacă te afli mai aproape de momentul retragerii din activitate, și vrei să ai parte de un venit pasiv cât de cât predictibil, atunci investiția în companii care plătesc dividende ar putea fi mai potrivită.

Iar până data viitoare, amintește-ți că cel mai bun lucru pe care-l pot cumpăra banii este Liniștea Financiară!

Articolul TOT ce trebuie sa stii despre DIVIDENDE ca incepator apare prima dată în Ovidiu Tarcu Consilier Financiar.

Cu indicii bursieri (S&P 500, Dow Jones, BET) aflați la maxime istorice, multă lume se întreabă dacă acesta este un moment bun ca să înceapă să investească la Bursă, sau dacă ar fi mai bine să aștepte o corecție mai semnificativă ca să intre pe Piața de Capital.

Iar dilema asta există de sute de ani. Dacă analizăm graficul indicelui S&P 500 pentru ultimul deceniu, observăm clar că acesta a avut numeroase puncte de maxim. Iar istoria ne arată că, datorită tendinței generale a burselor de a crește, există șanse foarte mari ca orice maxim istoric, să fie la un moment dat depășit.

Atunci întrebarea care se pune ar fi următoarea: „Care este cel mai bun moment pentru a investi pe Bursă ca să obții cele mai bune rezultate?”

Ei bine, în articolul de astăzi mi-am propus ca, pe baza datelor istorice, să analizăm ce randamente ai fi putut obține în funcție de abordarea pe care ai fi avut-o asupra investițiilor. În felul ăsta, vom putea oferi un răspuns documentat și bazat pe date reale la întrebarea adresată mai devreme care să te ajute să-ți construiești mai bine strategia de investiții.

Premisele studiului

Pentru a putea răspunde la întrebarea „Care este cel mai bun moment pentru a începe să investești?” am făcut următoarea analiză.

Pentru început, am centralizat într-un fișier Excel performanța lunară a indicelui S&P 500, cu reinvestirea dividendelor, pentru perioada 1 ianuarie 1991 – 30 iunie 2021. Apoi, folosind aceste date, am analizat ce rezultate ar fi obținut 3 investitori, dacă ar fi investit câte 500 USD în fiecare lună, într-un Fond Mutual sau ETF ce replică indicele S&P 500, utilizând 3 strategii diferite.

Investitorul 1 am presupus că este un Zeu al Piețelor de Capital și poate să identifice care sunt punctele perfecte pentru a investi. Așa că strategia sa a fost să pună toți banii deoparte într-un cont de economii și să-i investească pe toți în cel mai scăzut punct al unei corecții.

Pentru perioada analizată, asta a însemnat 4 puncte de intrare:

• La finalul bulei Dot-Com din 2001-2002
• La finalul Marii Recesiuni din 2008-2009
• La finalul mini crizei de la finalul lui 2018
• După prăbușirea cauzată de pandemie din 2020

Investitorul 2, am presupus că este Cel mai Ghinionist Investitor și, deși a încercat să speculeze punctele perfecte de intrare, nu i-a ieșit niciodată. Strategia sa a fost să pună banii deoparte într-un cont de economii și să-i investească pe toți în momentul pe care el îl considera cel mai prielnic. Însă de fiecare dată a nimerit punctul când Bursa era la maxime istorice. Așa că, la scurt timp după ce a investit banii, Piața de Capital a suferit o corecție majoră.

La fel ca și în cazul investitorului 1, aici avem tot 4 puncte de intrare. Doar că sunt fix înainte de corecție.

Investitorul 3 am presupus că este un investitor obișnuit care a folosit strategia numită Dollar Cost Averaging. Adică el a investit constant în ultima zi bursieră a lunii, indiferent de ce a făcut Piața de Capital.

Aș vrea să mai menționez că, pentru simplitate, am exclus din ecuație atât inflația cât și dobânda pe care ar fi putut investitorii 1 și 2 să o obțină dacă ar fi plasat banii în depozite bancare.

Așadar, hai să vedem ce rezultate ar fi obținut cei 3 investitori în perioada analizată.

Rezultatele studiului

Ei bine, datele arată în felul următor. Pe parcursul celor 30 de ani și 6 luni, fiecare dintre cei 3 investitori a investit exact aceeași sumă de 183.000 USD.

Investitorul 1, care a nimerit punctele perfecte de intrare și a investit doar când Bursa era într-un punct de minim, ar fi reușit să acumuleze în Portofoliul de Investiții suma de 957.779,80 USD. Nu e rău deloc.

Investitorul 2, care a nimerit cele mai proaste momente pentru a investi, fix înainte de declanșarea unei corecții, ar fi reușit să acumuleze în Portofoliul de Investiții suma de 525.998.14 USD. După cum probabil te așteptai, e mai mult mai puțin decât Investitorul 1.

Iar Investitorul 3, care a investit și când Bursa era la maxim, și când era la minim, a reușit să acumuleze 1.170.476.29 USD. Mai bine decât ceilalți doi investitori.

Sincer, am fost surprins să văd că Investitorul 3 a obținut cel mai bun randament. Mă așteptam ca Investitorul 1 să fie pe primul loc. Cu toate astea, trebuie să reținem faptul că dacă aplici strategia Dollar Cost Averaging, beneficiezi de toate dividendele distribuite de companii, inclusiv în anii când nu are loc o creștere sau o scădere foarte mare. În schimb, atunci când investești toți banii într-un singur punct renunți la acele câștiguri și compensezi prin aprecierea mai agresivă a valorii investițiilor.

Cu toate astea, cred că dacă aș continua să studiez evoluția portofoliului pe o perioadă și mai lungă te timp, probabil Investitorul 1 ar avea de câștigat. Nu cu mult, dar ar avea un avans.

Ce concluzii putem trage de pe urma datelor?

În viziunea mea, există 3 lecții importante pe care ar fi bine să le reținem acum că am văzut și rezultatele studiului.

Lecția numărul 1: Indiferent de strategia de investiții folosită, fiecare din cei 3 investitori a câștigat mai mulți bani decât a investit. Chiar dacă ești Cel mai Ghinionist Investitor, este mult mai bine să investești decât să ții toată viața banii la ciorap și să te bazezi exclusiv pe economiile făcute de-a lungul anilor atunci când vrei să te retragi din activitate.

Lecția numărul 2: Când vine vorba de investiții, cu cât ai un orizont de timp mai lung cu atât îți crești șansele de succes. Lecția asta este ilustrată clar de Investitorul 2, care în ciuda faptului că a investit în cele mai nepotrivite momente, tot a obținut un profit pentru că a lăsat timp investițiilor să se maturizeze. Vorba ceea: „Lucrurile bune se întâmplă doar celor care ştiu să aştepte.”

Lecția numărul 3: Raportat la efortul depus, strategia Dollar Cost Averaging aduce randamente foarte bune. Efectiv, dacă uiți de ideea de a face Market Timing și a încerca să găsești punctele perfecte de intrare, lucru care este și imposibil, o să ai niște rezultate foarte bune ca investitor. Investind banii în mod constant, lună de lună, indiferent de ce se întămplă cu piața, banii tăi nu stau nici un moment degeaba. Iar toate dobânzile și dividendele pe care le primești de-a lungul anilor te ajută să beneficiezi la maxim de avantajale dobânzii compuse.

Pentru mai multe detalii legat de strategia Dollar Cost Averaging, îți recomand cu căldură să urmărești acest videoclip.

Cuvinte de încheiere

Așadar, care este cel mai bun moment pentru a investi la Bursă?

Ei bine răspunsul corect este mai lung dar mai simplu decât te-ai aștepta. Cel mai bun moment pentru a investi la Bursă este la intervale regulate de timp, indiferent de punctul în care se află Bursa.

Să nimerești punctele perfecte pentru a investi este imposibil dacă nu ești clarvăzător sau profet. 

În plus, ca să poți respecta o strategie de investiții în care aștepți punctele perfecte de intrare trebuie să ai nervi de oțel. Imaginează-ți doar cum ar fi să ai o sumă de bani economisită de-a lungul a 10 ani și să-i investești pe toți odată în momentul în care tu consideri că Bursa a atins minimul fără să știi ce-ți rezervă viitorul. Când toată lumea urlă că vine apocalipsa financiară și se prăbușesc toate bursele, trebuie să fii foarte puternic din punct de vedere mental ca să acționezi împotriva majorității.

De aceea, este mult mai bine să investești ca un robot, lună de lună, conform planului tău de investiții, indiferent de știri și de ce spun oamenii din jur. Iar acum ai acces și la niște date concrete care demonstrează că cine a făcut asta în ultimii 30 de ani a avut foarte mult de câștigat.

Iar până data viitoare, amintește-ți că cel mai bun lucru pe care-l pot cumpăra banii este Liniștea Financiară!

Articolul Cand sa investești la Bursă – CEL MAI BUN MOMENT apare prima dată în Ovidiu Tarcu Consilier Financiar.